FĂRAȘ, fărașe, substantiv neutru: Obiect de uz casnic în formă de lopată cu coadă scurtă, în care se adună cu mătura gunoiul sau cu care se scoate jăraticul. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: faraş (DEX ‘09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: făptură
FĂPTURĂ, făpturi, substantiv feminin 1. Fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi a se mişca; vietate; vieţuitoare; animal; creatură; 2. Înfăţişare fizică exterioară; structură a corpului; 3. Lume materială; fire. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: animal, vedere, statură, natură, aspect, configurație, conformație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: factura (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făptaș
FĂPTAȘ, făptași, substantiv masculin Persoană care comite o faptă (condamnabilă). Sursa: DEX ‘09 Sinonime: infractor, autor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: faptă + suf. -aş (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fălcea
FĂLCEA, fălcele, substantiv feminin 1. Fiecare dintre cele două tălpi ale saniei; 2. Fiecare dintre cele două braţe ale vatalelor de la războiul de ţesut; 3. Fiecare dintre cele două scânduri între care intră limba meliţei; 4. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale afetului unui tun. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: spetează, talpă, tălpig, bată […]
Cum se pronunță: făină
FĂINĂ, făinuri, substantiv feminin 1. Pulbere obţinută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentaţie; 2. Substanţă sau material transformat prin măcinare în pulbere. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: farina (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făget
FĂGET, făgete, substantiv neutru 1. Loc unde cresc fagi; 2. Pădurice de fagi. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fagetum (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făgăduință
FĂGĂDUINȚĂ, făgăduințe, substantiv feminin: înv. Intenţie declarată (de a întreprinde ceva); promisiune. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: angajament (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a făgădui + suf. -inţă (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făgaș
FĂGAȘ, făgașe, substantiv neutru 1. Urmă adâncă şi continuă făcută în pământ de apele de ploaie sau de roţile unui vechicul; 2. fig. Cale de dezvoltare. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: albie, curs, matcă, vad, (înv. și reg.) scursură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: vágás (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făclier
FĂCLIER, făclieri, substantiv masculin rar. 1. Meşter care face sau vinde făclii; 2. şi fig. Persoană care poartă făcliile. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: făclie + suf. -ar (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făclie
FĂCLIE, făclii, substantiv feminin 1. Lumânare lungă şi groasă (mai ales din ceară); 2. fig. Obiect, idee etc. ce serveşte drept simbol (luminând calea). Sursa: DEX ‘09 Sinonime: torță (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă: faklja; limba bulgară faklija (DEX ‘09).
