FÂNTÂNĂ, fântâni, substantiv feminin: Construcţie alcătuită dintr-o groapă săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă, care serveşte pentru alimentarea cu apă potabilă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: apă, puț, (reg.) bunar, (înv.) cișmea, izvor, obârșie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fontana (DEX ‘09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: fâneață
FÂNEAȚĂ, fânețe, substantiv feminin: Loc unde creşte iarbă pentru fân. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: cositură, fânaț, (Transilv. și Ban.) prat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fân + suf. -eaţă (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fân
FÂN, fânuri, substantiv neutru: Nutreţ din iarbă cosită şi uscată. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: firuță, șovar-de-munte (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fenum (DEX ‘09).
Cum se pronunță: făurar
FĂURAR, făurari, substantiv masculin I. pop. A doua lună a anului; februarie; II. 1. înv. Meşter care confecţiona obiecte din fier sau din alte metale; fierar; 2. poet. Persoană care are darul făuririi. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: creator, făuritor, februarie, fierar, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: I. Cuvânt provenit din limba latină: […]
Cum se pronunță: fățuitor
FĂȚUITOR, fățuitoare, substantiv neutru 1. Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se făţuiesc scândurile sau piesele de lemn; 2. Cuţit puţin curbat, cu două manere, folosit la făţuirea manuală a pieselor din lemn. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: rindea (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a făţui + suf. -tor (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fățărnicie
FĂȚĂRNICIE, fățărnicii, substantiv feminin: Caracter făţarnic; lipsă de sinceritate; prefăcătorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ipocrizie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: făţarnic + suf. -ie (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fățare
FĂȚARE, fățări, substantiv feminin: Loc special amenajat pentru treierat; arie. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: facialis (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fărâmătură
FĂRÂMĂTURĂ, fărâmături, substantiv feminin: Cantitate foarte mică din ceva; pişcătură; strop; dram; pic. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: fărâmă + suf. -tură (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fărâmă
FĂRÂMĂ, fărâme, substantiv feminin 1. Bucată mică rămasă dintr-un întreg (după ce s-a sfarâmat, s-a rupt etc.); 2. fig. Parte minimală din ceva; strop; dram; picătură; pic. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: bucățică, firimitură, pic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba albaneză: thërrime (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fărădelege
FĂRĂDELEGE, fărădelegi, substantiv feminin: Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: ticăloșie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fără + de + lege (DEX ‘09).
