cabanos, cabanoși substantiv masculin 1. Cârnăcior subțire, uscat, semiafumat, preparat din carne de vită și de porc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză: kabános
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: cabanier
cabanier, cabanieri, substantiv masculin, feminin 1. Persoană care asigură paza și administrarea unei cabane. Sursa DEX ’09 Etimologie: Cuvîntul provine din: cabană + ier.
Cum se pronunță: cabană
CABANĂ, cabane, substantiv feminin 1. Casă (la munte) construită, de obicei, din lemn, care servește pentru adăpostirea turiștilor și a vânătorilor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cabane.
Cum se pronunță: cabalistic
CABALISTIC, -Ă, cabalistici, -ce, adjectiv 1. Magic, misterios, tainic. 2 Obscur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cabalistique.
Cum se pronunță: cabalist
CABALIST, -Ă, cabaliști, -ste, substantiv masculin și feminin 1. Persoană inițiată în cabală Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cabaliste
Cum se pronunță: cabalin
CABALIN, -Ă, cabalini, -e, substantiv feminin sau adjectiv, 1. S. f. (La pl.) Familie de animale domestice din care face parte calul; (și la sg.) animal din această familie. 2. Adj. Care aparține cailor, privitor la cai; cavalin. Rasă cabalină. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caballinus
Cum se pronunță: cabală
CABALĂ, cabale, substantiv feminin, 1. Tradiție religioasă ebraică, bazată pe interpretarea ezoterică și simbolică a Vechiului Testament; știință ocultă de a comunica cu lumea exterioară. 2. Fig. Uneltire, intrigă. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cabale
Cum se pronunță: efigie
EFIGIE, efigii, substantiv. feminin. 1. Reprezentare în relief pe monede, medalii etc. a chipului unui personaj important. 2. Imaginea, portretul pictat, desenat, incizat etc. al unei persoane. Etimologie. Cuvânt provenit din limba latină: effigies.
Cum se pronunță: corsar
CORSAR, corsari, substantiv masculin 1. Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. 2. Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: corsaro, franceză. corsaire.
Cum se pronunță: solipsism
SOLIPSISM, solipsisme, substantiv neutru 1. Concepție filosofică idealist-subiectivă potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. Etimologie. Cuvânt provenit din limba franceză: solipsisme.
