COSMOS cosmosuri substantiv neutru – 1. Spațiu cosmic; Univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: univers Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cosmos (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: carbon
Carbon, substantiv neutru – 1. Element chimic, foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. 2. Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește […]
Cum se pronunță: sofism
sofism, sofisme, substantiv, gen neutru – 1. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare. 2. Argument, afirmație etc. false. Sursa: DEX ’09 DLRLC DN Etimologie: Cuvântul […]
Cum se pronunță: taxi
taxi, taxiuri, substantiv neutru – Automobil cu șofer, care se închiriază pentru o cursă sau pentru un anumit interval de timp. Sursa: DEX ’09 Sinonim: taximetru Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: taxi (DEX ’09) Declinare: taxi
Cum se pronunță: dicție
DICȚIE, dicții / dicțiune, dicțiuni substantiv, gen feminin – Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. Arta de a pronunța corect și clar un text. Sursa: DEX ’09 DEX ’98 DLRLC Sinonime: rostire, pronunție Sursa: DEX ’09 DEX ’98 DLRLC Etimologie: limba latină: dictio, -onis DEX ’09 silabație: dic-ți-e
Cum se pronunță: obliterație
OBLITERAȚIE, obliterații, substantiv, gen feminin care înseamnă 1. Astuparea vaselor sanguine prin îngroșarea pereților sau prin formarea cheagurilor. Sursa: DEX ’09, DOOM 3 Sinonime: astupare, obliterare, obstrucție, ocluziune, înfundare Etimologie: limba franceză oblitération DEX ’09 DEX ’98 limba latină obliteratio DEX ’09 DEX ’98 Silabație: o-bli-te-ra-ți-e
Cum se pronunță: capcană
capcană, capcane: substantiv, gen feminin, care înseamnă: dispozitiv pentru prinderea unor animale.
Sursa: DEX ’09, DOOM 3
Sinonime: cursă, prinzătoare, (reg.) clapcă, (înv.) silță, (înv., în Olt., Ban. și Transilv.) clucsă de prins vulpi. Sursă: Sinonime 2002
