ADUCT substantiv neutru Amestec cristalin în care o substanță este înglobată în reţeaua cristalină a altei substante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: adducte (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: aducere
ADUCERE, aduceri, substantiv feminin Acţiunea de a aduce. Aducere-aminte amintire. – V. aduce. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: adâncit
ADÂNCIT, -Ă, adânciți, -te, adjectiv Adânc. – V. adânci. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: chil
CHIL, substantiv neutru: (anat.) Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală şi resorbit pe cale limfatică în circulaţia generală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: chylus; limba franceză: chyle (DEX ’09).
Cum se pronunță: chihlimbariu
CHIHLIMBARIU, –IE, chihlimbarii, adjectiv: Care este de culoarea chihlimbarului; galben. Sursa: DEX ’09 Etimologie: chihlimbar + suf. -iu (DEX ’09).
Cum se pronunță: chihlimbar
CHIHLIMBAR, chihlimbare, substantiv neutru: Răşină fosilă transparentă, divers colorată, provenită din unele specii de pini şi folosită la fabricarea obiectelor de podoabă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: kehlibar (DEX ’09).
Cum se pronunță: chifteriță
CHIFTERIȚĂ, chifterițe, substantiv feminin: (reg.) Insectă dăunătoare plantelor, cu corpul greoi, cu picioarele anterioare ca nişte lopeţi, care trăieşte în pământ şi se hrăneşte cu rădăcinile lor; coropişniţă. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: chiftea
CHIFTEA, chiftele, substantiv feminin: Preparat culinar de formă rotundă, făcut din carne tocată şi prăjit în grăsime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: köfte (DEX ’09).
Cum se pronunță: chiflă
CHIFLĂ, chifle, substantiv feminin: Produs de panificaţie de formă rotundă, preparat din făină albă de grâu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) franzeluță, (reg.) bulcă, pâinișoară (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Kipfel (DEX ’09).
Cum se pronunță: chietism
CHIETISM, substantiv neutru 1. Concepţie etico-religioasă, condamnată de biserică, care preconizează contemplaţia mistică şi neagă importanţa practicilor rituale; 2. Concepţie care recomandă dobândirea liniştii sufleteşti prin adoptarea unei atitudini pasive şi contemplative faţă de lume. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: quiétisme; limba latină: quietismus (DEX ’09).
