Articles Tagged: cum se pronunta

MARCHIZ, marchizi, substantiv masculin: (în unele ţări; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui şi inferior ducelui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marquis (DEX ’09).

MARCHITĂNIE, marchitănii, substantiv feminin (înv.) 1. Magazin în care se vindeau mărunţişuri de uz casnic; 2. Comerţ cu mărunţişuri; 3. Meseria de marchitan. Sursa: DEX ’09 Etimologie: marchitan + suf. -ie (DEX ’09).

MARCHITAN, marchitani, substantiv masculin: (înv.) Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză: markietan (DEX ’09).

MARCHETĂRIE, marchetării, substantiv feminin 1. Artă decorativă care constă în aplicarea pe suprafaţa obiectelor de mobilă a unor mici bucăţi de placaj, de fildeş, de sidef, pentru a obţine un decor geometric sau chiar un tablou; 2. Lucrare decorativă astfel obţinută. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marqueterie (DEX ’09).

MARCĂ, mărci, substantiv feminin: Unitate a sistemului monetar din unele ţări (Germania, Finlanda până la introducerea monedei euro). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Mark (DEX ’09).

MARCĂ, mărci, substantiv feminin: (cu sau fără determinativul „poştală”) Timbru emis de stat, care se aplică pe corespondenţă, servind drept plată a transportului poştal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Marke (DEX ’09).

MARCĂ, mărci, substantiv feminin 1. Semn distinctiv aplicat pe un obiect sau pe un animal pentru a-l deosebi de altele sau pentru a-i indica anumite caracteristici; 2. Indiciu pus de întreprinderi pe produsele lor; 3. Model de produs industrial. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: márka; limba franceză: marque (DEX ’09).

MARCATOR, marcatoare, substantiv neutru: Unealtă pentru marcarea locului de plantare sau de semănare a culturilor agricole. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a marca + suf. -tor (DEX ’09).

MARCATOR, -OARE, marcatori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană specializată în lucrările de marcare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a marca + suf. -tor (DEX ’09).

MARCANT, -Ă, marcanți, -te, adjectiv: (despre persoane) Care merită să fie luat în seamă; de importanţă deosebită; remarcabil; notabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marquant; limba germană: markant (DEX ’09).