Articles Tagged: cum se pronunta

MAREOMETRU, mareometre, substantiv neutru: Instrument pentru determinarea variaţiei nivelului apelor mării; maregraf. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: maréometre (DEX ’09).

MAREGRAF, maregrafe, substantiv neutru: Instrument pentru determinarea variaţiei nivelului apelor mării; mareometru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marégraphe (DEX ’09).

MAREE, maree, substantiv feminin: Mişcare zilnică oscilatorie a apelor mărilor şi oceanelor, al căror nivel creşte şi descreşte alternativ, ca urmare a atracţiei Lunii sau a Soarelui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marée (DEX ’09).

MARE, mări, substantiv feminin: Spaţiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: mare, -is (DEX ’09).

MARE, mari, adjectiv 1. Care are dimensiuni ce întrec pe cele obişnuite; de proporţii considerabile; 2. Care este în cantitate însemnată; 3. (Dezvoltarea ființelor) Care a depăși frageda copilărie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: mas, maris (DEX ’09).

MARDEALĂ, mardeli, substantiv feminin: (arg.) Bătaie zdravănă; chelfăneală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a mardi + suf. -eală (DEX ’09).

MARCOTĂ, marcote, substantiv feminin: Ramură a unei plante, care se îngroapă în pământ, şi care, după ce a prins rădăcini, se separă de planta-mamă, formând o nouă plantă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marcotte (DEX ’09).

MARCOTAJ, marcotaje, substantiv neutru: Înmulţire vegetativă a plantelor, prin marcote. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marcottage (DEX ’09).

MARCHIZET, marchizeturi, substantiv neutru 1. Ţesătură de bumbac foarte fină, folosită pentru rochii uşoare de vară sau pentru perdele; 2. (la plural) Varietăţi ale unei astfel de ţesături. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Markiset (DEX ’09).

MARCHIZĂ, marchize, substantiv feminin I. Soţie sau fiică de marchiz; II. 1. Mic acoperiş sub formă de streaşină, fixat deasupra intrării principale a unei clădiri; 2. Mică încăpere cu pereţi de sticlă ce precedă intrarea într-o casă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marquise (DEX ’09).