SIENIT ~e substantiv neutru, Rocă magmatică formată, mai ales, din feldspați alcalini și alte minerale, întrebuințată ca material de construcție. [Sil. -si-e-]. Din fr. syénite. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syénite. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: siderurgist
SIDERURGIST ~ști substantiv masculin, Muncitor din siderurgie. Din fr. sidérurgiste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sidérurgiste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: siderurgic
SIDERURGIC ~că (~ci, ~ce), adj. Care ține de siderurgie; propriu siderurgiei. Din fr. sidérurgique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sidérurgique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a silabisi
A SILABISI~esc, vb tranz. A citi cu greu, pronunțând pe litere sau pe silabe; a bucheri. Din ngr. sillávisa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sillávisa. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sigila
A SIGILA ~ez, vb. tranz. (uși, seifuri, pachete etc.) A închide aplicând un sigiliu (pentru a identifica, la deschidere, integritatea). ~ un vagon. Din lat. sigilare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sigilare. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a sifona
A SIFONA~ez, vb. tranz. rar (lichide) A trece într-un alt recipient cu ajutorul unui sifon. Din fr. siphon, lat. sipho, ~onis, germ. Siphon. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză siphon. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: a se sihăstri
A SE SIHĂSTRI mă ~esc vb. intranz. 1) A deveni sihastru; a se face sihastru; a se pustnici; a se schimnici. 2) fig. A trăi izolat de lume (ca un sihastru). Din ngr. isihastrís. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă isihastrís. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: siliculă
SILICULĂ ~e substantiv feminin, Silicvă a cărei lungime nu întrece cu mult lățimea. Din fr. silicule. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silicule. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silicoză
SILICOZĂ substantiv feminin, Stare patologică constând într-o afecțiune pulmonară cauzată de inspirarea prafului de siliciu. Din fr. silicose. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silicose. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: siliciu
SILICIU substantiv neutru, Metaloid sub formă de cristale de culoare cafenie-închisă, întrebuințat, mai ales, în metalurgie și la fabricarea semiconductoarelor. Din fr. silicium. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silicium. (sursa DEX ’09)

