IMPRESCRIPTIBILITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Însușirea de a fi imprescriptibil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imprescriptibilité (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a scuipa
A SCUIPA, scuip, 1. vb. tranz. 1) (salivă, flegmă etc.) A arunca din gură (cu ajutorul limbii și a buzelor); a stupi. ◊ ~ sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-și ~ sufletul cu cineva (sau cu ceva) a se chinui mult cu o persoană nepricepută sau îndărătnică ori cu un lucru greu de […]
Cum se pronunță: sculer
SCULER, ~i, substantiv masculin. Muncitor care face sau repară scule. Sculă (orig. necun.) + suf. ~ar Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sculărie
SCULĂRIE, ~i, substantiv feminin, 1) Loc unde se păstrează sculele; depozit de scule. 2) Totalitate de scule. [G.-D. sculăriei]. Sculă (orig. necun.) + suf. ~ărie. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sculă
SCULĂ, ~e, substantiv feminin, 1) mai ales la pl. Obiect fabricat și acționat manual în vederea executării unei operații de muncă; unealtă; instrument. 2) Parte activă a unei mașini-unelte care vine în contact direct cu materialul ce se prelucrează. 3) fig. Persoană care se distinge prin ceva (în bine sau în rău). Bună ~ mai […]
Cum se pronunță: scul
SCUL, ~uri, substantiv neutru, Legătură de fire textile înfășurate în formă de colac. Din ngr. skouli. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă skouli. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuipătoare
SCUIPĂTOARE, ~ori, substantiv feminin, Vas special, în localurile publice, în care se scuipă. Din lat. scupire + suf. ~ătoare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scupire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scuipat
SCUIPAT, ~ți, substantiv masculin, Saliva dată afară din gură; stupit. Din lat. scupire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scupire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: garoafă
GAROAFĂ, garoafe, substantiv feminin, care înseamnă: 1. Plantă erbacee cu flori diferit colorate, cultivată în scop decorativ; 2. Plantă erbacee de câmp cu frunze lanceolate și cu flori de culoare purpurie. Diminutiv=garofiță Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. v. garofiță de grădină. 2. garoafă de câmp v. garofiță; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiță, garoafă […]
Cum se pronunță: garnizoană
GARNIZOANĂ, garnizoane, substantiv feminin, care înseamnă: 1. Totalitate a unităților și instituțiilor militare stabilite într-o localitate; 2. Localitate unde sunt instalate aceste unități; 3. Organ de conducere al unor astfel de unități. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: garnison (DEX ’09).
