Cum se pronunță: sfeștoc

SFEȘTOC ~oace substantiv neutru, bis. Mănunchi de busuioc folosit pentru stropirea cu agheasmă în timpul slujbei religioase. Din rus. svitoc, bulg. svităk. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă svitoc. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sfetnic

SFETNIC ~ci substantiv masculin, înv. Înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia. Din sl. suvétiniku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suvétiniku. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sfială

SFIALĂ ~eli substantiv feminin, 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-]. Din sl. svĕniti sena + suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sena. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se sfii

A SE SFII mă ~esc, vb. intranz. A fi cuprins de rușine; a se rușina; a se jena; a se stingheri; a se stânjeni. Din sl. svĕniti sen. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sen. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sfincter

SFINCTER ~e substantiv neutru, anat. Mușchi inelar care reglează deschiderea sau închiderea unui orificiu. ~ pupilar. [Sil. sfinc-ter] Din fr., lat. sphincter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sphincter. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a sfinți

A SFINȚI ~esc vb. tranz. 1) A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sanctifica. 2) (obiecte) A face să devină sacru prin săvârșirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă). 3) A trata cu dragoste și admirație exagerată; a venera. Din sl. sventiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sventiti. […]

Vezi cum se pronunță →