Articles Tagged: cum se pronunta

SFINX I ~cși substantiv masculin, 1) (în mitologia greacă și egipteană) Monstru fabulos cu corp de leu, cap de om și aripi de vultur, care ucidea călătorii, când nu rezolvau enigma pe care le-o propunea. 2) Monument de piatră reprezentând acest monstru. 3) fig. Persoană enigmatică, greu de înțeles. Din lat., fr. sphinx. Etimologie: Cuvânt […]

SFINX II ~cși substantiv masculin, Fluture, de talie mare, care zboară noaptea sau pe înserate. Din lat., fr. sphinx. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sphinx. (sursa DEX ’09)

SFIOS I adv. Cu sfială; fără îndrăzneală; timid. Din sl. svĕniti sen + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sen. (sursa DEX ’09)

SFIOS II ~oasă (~oși, ~oase) adj., 1) (despre persoane) Care se sfiește; lipsit de îndrăzneală; rușinos; timid. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă lipsă de îndrăzneală; cuprins de jenă; timid; rușinos. Privire ~oasă. Din sl. svĕniti sen + suf. ~os, Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă svĕniti sen. (sursa DEX ’09)

SFOARĂ sfori, substantiv feminin, 1) Fir confecționat din fibre vegetale sau sintetice prin răsucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (așezat) în linie dreaptă; bine aliniat. A întinde ~a prea tare (sau prea mult) a depăși limita în procesul realizării unui lucru. A trage pe ~ a păcăli. […]

SFOR interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a reda sforăitul celui care doarme). Onomat. Etimologie: Onomatopee. (sursa DEX ’09)

SFORAR ~i, substantiv masculin, 1) Meșter care face sfori. 2) fig. Persoană care uneltește intrigi; intrigant. Din sl. suvoru + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă suvoru.  (sursa DEX ’09)

A SFORĂI sforăi, vb. intranz. 1) (despre persoane) A produce sunete, cu zgomot caracteristic în timpul somnului; a horăi. 2) (despre unele animale, mai ales, despre cai) A sufla cu putere aerul pe nări (de spaimă, neliniște etc.); a forăi. Din onomatopee sfor + suf. ~ăi. Etimologie: Cuvânt provenit din onomatopee.  (sursa DEX ’09)

SFORĂIT ~uri substantiv neutru, 1) v. A SFORĂI. 2) Zgomot caracteristic produs de un om sau de un animal (mai ales cal) care sforăie. Din v. a sforăi (din onomatopee sfor). Etimologie: Cuvânt provenit din onomatopee.  (sursa DEX ’09)

SFORĂITOR ~oare (~ori, ~oare) adj., 1) Care sforăie; care produce sforăituri. 2) fig. (despre stil, vorbire etc.) Care are caracter artificial și afectat; emfatic; bombastic. Fraze ~oare. [Sil. -ră-i-] Din a sforăi (din onomatopee sfor) + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din onomatopee.  (sursa DEX ’09)