Articles Tagged: cum se pronunta

A IMPLICA, implic, verb. Înseamnă: 1. (impersonal) A atrage după sine; a avea ceva drept consecință; 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută sau necinstită, într-un proces etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a cere, a necesita, a presupune, a reclama (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impliquer; limba latină: implicare (DEX […]

IMPOSTOR, -OARE, impostori, -oare, substantiv masculin și feminin. Înseamnă: Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de bună-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. Sursa: DEX ’09 Sinonime: escroc, farsor, șarlatan, șnapan (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imposteur; limba latină impostor (DEX ’09).

IMPOSTĂ, imposte, substantiv feminin. Înseamnă: Plan orizontal ieșit în relief față de nivelul zidăriei, servind de obicei ca sprijin pentru o boltă, un arc etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imposte; limba italiană: imposta (DEX ’09).

IMPOSTAȚIE, substantiv feminin. Înseamnă: (Muz.) Pregătire, antrenare a vocii (înainte de a cânta); vocalizare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vocalizare (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: impostazione (DEX ’09).

IMPOSIBILITATE, imposibilități, substantiv feminin. Înseamnă: Caracterul sau situația a ceea ce este imposibil; faptul de a nu face ceva; neputință. Sursa: DEX ’09 Sinonime: neputință (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impossibilité; limba latină: impossibilitas, -atis (DEX ’09).

IMPOSIBIL, -Ă, imposibil, e, adjectiv și substantiv neutru. Înseamnă: 1. (Adj.) Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil; 2. (Subs. Neutru) Ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. irealizabil, nerealizabil, neputincios; 2. exclus; 3. nesuferit (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impossible; limba […]

IMPORTUNITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Insistență, atitudine, prezență care plictisește sau stingherește pe cineva. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: importunité; limba latină: importunitas, -atis (DEX ’09).

IMPORTUN, -Ă, importuni, -e, substantiv (masculin și feminin) și adjectiv. Înseamnă: (Persoană) care importunează. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Importun; limba latină: importunus (DEX ’09).

IMPORTAȚIUNE, importațiuni, substantiv feminin. Înseamnă: Lucru, bun important. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Importation (DEX ’09).

IMPORTATOR, -OARE, importatori, -oare, substantiv (masculin și feminin) și adjectiv. Înseamnă: 1. Persoană fizică sau juridică care se ocupă cu importul; 2. (Adj.) Care importă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Importateur (DEX ’09).