IMPORTAT, -Ă, importați, -te, adjectiv. Înseamnă: (Despre mărfuri) Adus în propria țară prin cumpărare sau prin schimb. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta : A importa (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: importare
IMPORTARE, importări, substantiv feminin. Înseamnă: Acțiunea de a importa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: a importa (DEX ’09).
Cum se pronunță: important
IMPORTANT, -Ă, importanți, -te, adjectiv . Înseamnă: 1. Care are însemnătate, valoare; însemnat; 2. (Despre persoane) De vază, remarcabil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: apreciabil, însemnat, vajnic, memorabil, însemnat, solemn, solemnel, însemnat, mare, prestigios, esențial, deosebit, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent, evident, înalt, însemnat, însemnător, marcant; influent (Sursa: Sinonime 2002). […]
Cum se pronunță: importabil
IMPORTABIL, -Ă, importabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care poate fi importat: care este permis, admis să fie importat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Importable (DEX ’09).
Cum se pronunță: import
IMPORT, importuri, substantiv neutru. Înseamnă: Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: a importa (derivat regresiv) (DEX ’09).
Cum se pronunță: impopularitate
IMPOPULARITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Lipsă de popularitate a cuiva sau a ceva. Sursa: DEX ’09 Sinonime: Nepopularitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impopularité (DEX ’09).
Cum se pronunță: impopular
IMPOPULAR, -Ă, impopulari, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu se bucură de simpatia, de aprobarea poporului; nepopular. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nepopular (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Impopulaire (DEX ’09).
Cum se pronunță: implicit
IMPLICIT, -Ă, impliciți, -te, adjectiv. Înseamnă: (Adesea adverbial) Care este inclus, conținut în altceva ( fără a mai fi exprimat direct); care se înțelege de la sine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: implicite; limba latină: implicitus (DEX ’09).
Cum se pronunță: implicație
IMPLICAȚIE, implicații, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Idee, fapt decurgând în mod implicit din altul sau apărând ca o consecință imediată a acestuia; 2. (Logică) Relație între două concepte în care adevărul ori falsitatea unui concept atrage după sine cu necesitate adevărul ori falsitatea celuilalt concept; 3. ( Matematică) Relație logică între două proprietăți astfel că […]
Cum se pronunță: implicat
IMPLICAT, -Ă, implicați, -te, adjectiv. Înseamnă: 1. Care este inclus; 2. Care este amestecat într-o acțiune (neplăcută, necinstită). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din varianta: a implica (DEX ’09).

