Cum se pronunță: spiritualism

SPIRITUALISM substantiv neutru, Concepție filozofică conform căreia esența realității este substanța spirituală imaterială, care există independent de materie. Din fr. spiritualisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiritualisme. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: spiritual

SPIRITUAL ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care ține de spirit; propriu spiritului; imaterial; ideal. Viață ~ă. Valori ~e. 2) Care are spirit; dotat cu inteligență; ager; inteligent. Om ~. 3) Care denotă vivacitate; de spirit; plin de spirit; ager; inteligent. Glumă ~ă. 4) (în filozofie) Care ține de factorul imaterial; caracteristic pentru factorul imaterial. Putere […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: spiritist II

SPIRITIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, 1) Adept al spiritismului. 2) Persoană care practică spiritismul. Din fr. spritiste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spritiste. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: spiritism

SPIRITISM substantiv neutru,  1) Concepție potrivit căreia spiritele celor morți ar supraviețui, iar cei vii au posibilitatea de a comunica cu ele prin anumite procedee oculte. 2) Practică ocultă bazată pe această concepție. Din fr. spiritisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiritisme. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a spitaliza

A SPITALIZA~ez, vb. tranz. (bolnavi, accidentați, răniți) A instala în spital pentru tratament medical; a interna. Din germ. spital + suf. ~iza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană spital. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se spirtui

A SE SPIRTUI mă ~iesc, vb. intranz. fam. (despre persoane și despre organismele lor) A fi obișnuit cu băuturile alcoolice tari (în urma consumării lor sistematice). Din rus. spirt. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă spirt. (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →