SPIROBACTERIE ~i substantiv feminin, (nume generic) Bacterie în formă de spirală. Din fr. spirochete + bacterie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spirochete. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: spiritualitate
SPIRITUALITATE substantiv feminin, Caracter spiritual. * ~ea unui popor caracter specific al vieții spirituale și culturale a unui popor. [G.-D. spiritualității; Sil. -tu-a-].Din fr. spiritualité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiritualité. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiritualist I
SPIRITUALIST I ~stă (~ști, ~ste) adj., Care ține de spiritualism; propriu spiritualismului. Din fr. spiritualiste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiritualiste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiritualist II
SPIRITUALIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Adept al spiritualismului. Din fr. spiritualiste. Din fr. spiritualiste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiritualiste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiritualism
SPIRITUALISM substantiv neutru, Concepție filozofică conform căreia esența realității este substanța spirituală imaterială, care există independent de materie. Din fr. spiritualisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiritualisme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiritualicește
SPIRITUALICEȘTE adv. Sub aspect spiritual; din punct de vedere spiritual; sufletește; moralicește. Din lat. spiritualis + suf. ~icește. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină spiritualis. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiritual
SPIRITUAL ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care ține de spirit; propriu spiritului; imaterial; ideal. Viață ~ă. Valori ~e. 2) Care are spirit; dotat cu inteligență; ager; inteligent. Om ~. 3) Care denotă vivacitate; de spirit; plin de spirit; ager; inteligent. Glumă ~ă. 4) (în filozofie) Care ține de factorul imaterial; caracteristic pentru factorul imaterial. Putere […]
Cum se pronunță: spiritist I
SPIRITIST I ~stă (~ști, ~ste) adj., Care ține de spiritism; propriu spiritismului. Din fr. spritiste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spritiste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiritist II
SPIRITIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, 1) Adept al spiritismului. 2) Persoană care practică spiritismul. Din fr. spritiste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spritiste. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spiritism
SPIRITISM substantiv neutru, 1) Concepție potrivit căreia spiritele celor morți ar supraviețui, iar cei vii au posibilitatea de a comunica cu ele prin anumite procedee oculte. 2) Practică ocultă bazată pe această concepție. Din fr. spiritisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spiritisme. (sursa DEX ’09)
