Cum se pronunță: solanină

SOLANINĂ substantiv feminin, Substanță toxică care se găsește în unele plante solanacee, întrebuințată în medicină. [G.-D. solaninei]. Din fr. solanine. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solanine.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: solanacee

SOLANACEE ~ substantiv feminin, 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu frunze de obicei alterne, cu flori bisexuate și fructe capsule sau bace (reprezentanți: cartoful, tutunul, mătrăguna etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] Din fr. solanacées. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solanacées.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sol I

SOL I substantiv masculin, invar. 1) Notă muzicală situată pe a cincia treaptă a gamei do major. 2) Sunet corespunzător acestei note. Din fr., it. Sol. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză Sol.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sol II

SOL II ~uri substantiv neutru, Strat superior al scoarței terestre, care se caracterizează prin fertilitate și pe care cresc plante; pământ. Din fr. sol, lat. solum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză Sol.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sol III

SOL III ~i substantiv masculin, 1) înv. Reprezentant însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran; trimis; delegat. 2) Persoană care transmite un mesaj; mesager. Din sl. sulu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sulu.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: soia

SOIA substantiv feminin, Plantă erbacee agricolă, cultivată pentru fructele sale păstăi cu boabe mărunte, galbene și oleaginoase, ce se folosesc în alimentație, medicină și industrie. [G.-D. soiei; Sil. so-ia]. Din fr. soya, germ. Soja. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă soy.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: socotelniță

SOCOTELNIȚĂ ~e substantiv feminin, pop. Dispozitiv de calculat, format dintr-o ramă cu vergele paralele, pe care sunt înșirate bile mișcătoare; abac. [G.-D.socotelii]. Din lat. succutere + suf. ~elniță. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină succutere.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →