SOSIERĂ ~e substantiv feminin, Vas special în care se servește sosul la masă. Din fr. sauciere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sauciere. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sos
SOS ~uri substantiv neutru, Preparat culinar din făină, ceapă prăjită, apă și condimente, cu care se pregătesc ori care însoțesc unele mâncăruri. ~ alb. ~ de roșii. Din fr. sauce. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sauce. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sorț
SORȚ ~i substantiv masculin, mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. * A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. Din lat. sors,~tis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină […]
Cum se pronunță: sortuitor
SORTUITOR ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, pop. v. SORTATOR II. Orig necun. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sortiment
SORTIMENT ~e substantiv neutru, Totalitate a mărfurilor de același fel. Din germ. Sortiment. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Sortiment. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sortator I
SORTATOR I ~oare substantiv neutru, Mașină pentru sortare; mașină de sortat. Din germ. Sortieren + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Sortieren. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sortator II
SORTATOR II ~oare (~ori, ~oare) substantiv masculin și feminin, Muncitor specializat în operații de sortare. Din germ. Sortieren + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Sortieren. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sort
SORT ~uri substantiv neutru, 1) Categorie de produse sau de mărfuri; calitate. 2) pop. Soi de plante; specie. ~uri de viță de vie. Din fr. sorte. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sorte. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: soroc
SOROC ~oace substantiv neutru, 1) Dată fixată pentru efectuarea unui lucru, a unei acțiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (în practica religioasă) Zi fixată dinainte, în care are loc pomenirea morților. 3) Interval de timp; răstimp. 4) (în superstiții și în creații folclorice) Forță supranaturală care se crede că determină dinainte desfășurarea evenimentelor; […]
Cum se pronunță: sorginte
SORGINTE ~ți substantiv feminin, 1) înv. Loc de unde izvorăște o apă; izvor. 2) fig. livr. Sursă de informație; izvor. Din it. sorgente. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană sorgente. (sursa DEX ’09)

