Articles Tagged: cum se pronunta

SORG substantiv masculin, Plantă erbacee furajeră cu tulpina erectă, subțire, cu frunze lungi și mari ca ale porumbului, rezistentă la secetă. Din fr. sorgho, it. sorgo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sorgho.  (sursa DEX ’09)

SOREAN ~eni substantiv masculin, Pește dulcicol de talie mică, cu solzi mărunți, argintii, având gura oblică; obleț; albișoară. Din lat. sol + suf. ~ean. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sol.  (sursa DEX ’09)

SORDID ~dă (~zi, ~de) adj. livr. 1) Care este foarte murdar; caracterizat prin murdărie extremă. 2) Care provoacă repulsie; dezgustător; respingător; repulsiv. Din fr. sordide. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sordide.  (sursa DEX ’09)

SORCOVĂ ~e substantiv feminin, 1) rar Vargă mică împodobită cu flori artificiale cu care umblă copiii la urat, în dimineața zilei de Anul Nou. 2) Ansamblu de urături pe care le declamă copiii cu această ocazie. Din bulg. survkam. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară survakam.  (sursa DEX ’09)

SORBȚIE ~i substantiv feminin, Proces de încorporare a unor substanțe de către anumite corpuri solide sau lichide. Din fr. sorption. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sorption.  (sursa DEX ’09

SORBITURĂ ~i substantiv feminin, 1) Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr-o dată. * Dintr-o ~ dintr-o dată. 2) Mâncare lichidă (zeamă, supă, ciorbă). Din lat. sorbere + suf. ~tură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sorbere.  (sursa DEX ’09

SORBITOR ~oare (~ori, ~oare) adj. Care soarbe. Din lat. sorbere + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sorbere.  (sursa DEX ’09)

SORBESTREA~ele substantiv feminin, Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată în partea de sus, cu frunze zimțate și cu flori purpurii, folosite în scopuri medicinale. Din it. sorbastrella. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană sorbastrella.  (sursa DEX ’09)

A SOSI~esc, vb. intranz. 1) (despre ființe, vehicule etc.) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etc.) A se produce în timp; a veni. * A-i ~ cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul să moară. Din ngr. sóso. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sóso. […]

A SORTI~esc, vb. tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor; a soroci; a ursi; a hărăzi; a predestina; a meni. Din lat. sors,~tis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sors,~tis.  (sursa DEX ’09)