Cum se pronunță: căciulie

CĂCIULIE, căciulii, substantiv feminin 1. Capatana de usturoi; 2. Maciulie de mac. Sursa: DEX ’09 Sinonime: capsulă, căpățână, gămălie, măciulie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Căciuli + suf. -ie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: căciulă

CĂCIULĂ, căciuli, substantiv feminin 1. Obiect confectionat din blana de oaie sau de alt animal si care serveste la acoperirea capului; 2. Obiect in forma de caciula (care serveste ca acoperamiint pentru cosuri, canale etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Mold. și Bucov.) cușmă, (Transilv. și prin Munt.) șapcă, pălărie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a (se) căciuli

A (SE) CĂCIULI, (mă) căciulesc, verb: A se ploconi in fata cuiva spre a obtine ceva; a cere ceva in chip umil; a se pleca. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înjosi, ploconi, umili (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie:  Din căciulă (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a cădelnița

A CĂDELNIȚA, cădelnițez, verb 1. A misca (intr-o parte si intr-alta) cadelnita, afumand cu tamaie; a tamaia; 2. A aduce cuiva laude exagerate, lingusitoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bis.) a tămâia, (înv. și reg.) a cădi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din cădelniță (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a cădea

A CĂDEA, cad, verb I. 1. A se deplasa de sus in jos datorita greutatii, a se lasa in jos; a pica; 2. (Despre dinti, par, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat; 3. A se lasa in jos continuand sa fie prins; a atarna, a se pleca; 4. A se rasturna, […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: uree

UREE, substantiv feminin: Substanţă organică incoloră, cristalizată, prezentă în sânge şi eliminată din organism prin urină şi sudoare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (chim., biol.) carbamidă, carbodiamidă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urée (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: călătorie

CĂLĂTORIE, călătorii, substantiv feminin: Actiunea de a calatori, drum pe care il face cineva intr-un loc (mai departat). Sursa: DEX ’09 Sinonime: deplasare, drum, voiaj, (înv.) plimbare, umblet (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: călător + suf. -ie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: călător

CĂLĂTOR, -OARE, călători, -oare, adjectiv 1. (și substantiv masculin și feminin) (Persoana) care calatoreste, care se afla in calatorie; 2. (Despre popoare) Nomad; 3. (Despre pasari) Care pleaca iarna in tari mai calde; migrator; 4. (fig.) Care trece repede; trecator, nestatornic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: drumeț, (reg.) drumaș, (Transilv.) drumar, drumătoriu, (înv.) strainic, trecător, pasager, […]

Vezi cum se pronunță →