Cum se pronunță: călărie

CĂLĂRIE, substantiv feminin 1. Acțiunea de călări; 2. Ramura sportiva care consta in conducerea calului din pozitia incalecat, in probe de alergare, sarituri, dresaj etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: călărit, echitație (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Călare + suf. -ie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: călăreț

CĂLĂREȚ, -EAȚĂ, călăreți, –ețe, substantiv masculin și feminin și adjectiv 1. (Persoana) care calareste, (sportiv) care practica calaria; 2. (subst. masculin) Denumire data unor piese si instrumente: a) placa mica de metal care se prinde in partea superioara a unei fise dintr-o cartoteca de biblioteca sau de contabilitate; b) mica piesa de sarma de forma […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: călăraș

CĂLĂRAȘ, călărași, substantiv masculin 1. (la plural; in Evul Mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (si la singular) membru al acestui corp militar; 2. Coarda de rod la vita de vie, scurtata la 4-6 muguri si plasata calare pe coarda de doi ani. Sursa: DEX ’09 Etimologie: […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: călare

CĂLARE, adverb (adesea adjectival): Incalecat pe cal, pe alt animal sau, prin extensiune, pe un obiect. Sursa: DEX ’09 Sinonime: încălecat, (Mold., Transilv. și Ban.) călărește, ecvestru (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caballaris, -em (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →