URZITOR, -OARE, urzitori, -oare, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care lucrează la maşina de urzit; 2. Persoană care urzeşte pânza; 3. (fig.) Persoană care iniţiază în taină acţiuni reprobabile; conspirator. Sursa: DEX ’09 Sinonime: complotist, conspirator, ctitor, fondator, întemeietor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urzi + suf. -tor (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: urzicătură
URZICĂTURĂ, urzicături, substantiv feminin: Iritaţie dureroasă a pielii provocată de atingerea cu urzici (sau cu alţi factori urzicători). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urzica + suf. -ătură (DEX ’09).
Cum se pronunță: urzicător
URZICĂTOR, -OARE, urzicători, -oare, adjectiv 1. Care urzică; care produce usturime; usturător; 2. (fig.) Care atinge amorul propriu; care conţine aluzii răutăcioase; muşcător; usturător; pişcător; corosiv; înţepător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: urticant, usturător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urzica + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: uretral
URETRAL, -Ă, uretrali, -e, adjectiv: Care ţine de uretră; propriu uretrei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urétral (DEX ’09).
Cum se pronunță: ureteral
URETERAL, -Ă, ureterali, -e, adjectiv: Care ţine de ureter; propriu ureterului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uréteral (DEX ’09).
Cum se pronunță: ureter
URETER, uretere, substantiv neutru: (la om şi la mamifere) Canal membranos prin care se scurge urina din bazinetul renal în vezica urinară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uretere (DEX ’09).
Cum se pronunță: uremie
UREMIE, uremii, substantiv feminin: Stare patologică constând în intoxicaţia generală a organismului, provocată de creşterea excesivă a cantităţii de uree din sânge. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urémie (DEX ’09).
Cum se pronunță: uremic
UREMIC, -Ă, uremici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de uremie; propriu uremiei; 2. (şi substantival) Care suferă de uremie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urémique (DEX ’09).
Cum se pronunță: a usca
A USCA, usuc, verb: A face să se usuce; a seca; a asana. Sursa: DEX ’09 Sinonime: atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: exsucare (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se usca
A SE USCA, mă usuc, verb 1. A rămâne fără apă sau umezeală; 2. (despre vegetaţie) A-şi pierde cu totul seva (de secetă); 3. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se zbici, a se zvânta, (înv. și reg.) a […]
