ELECTROLIZĂ, electrolize, substantiv feminin: Descompunere a unui electrolit sub acţiunea unui curent electric. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrolyse (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: electrolitic
ELECTROLITIC, -Ă, electrolitici, -ce, adjectiv: Care ţine de electroliză; care se face prin electroliză. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrolytique (DEX ’09).
Cum se pronunță: electrolit
ELECTROLIT, electroliți, substantiv masculin: Compus chimic care, dizolvat sau în stare topită, se disociază în ioni, devenind bun conducător de electricitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: électrolyte (DEX ’09).
Cum se pronunță: usuc
USUC, usucuri, substantiv neutru 1. Substanţă unsuroasă albă-gălbuie, care acoperă firele de lână la oi (fiind secretată de glandele sebacee şi sudoripare); 2. Apa în care s-a spălat lâna pentru a îndepărta această substanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) suc, (prin Ban.) mustăreață, sebum (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: suc[c]us (DEX […]
Cum se pronunță: usturoiță
USTUROIȚĂ, usturoițe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu miros caracteristic de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare şi flori mici albe, utilizată în scopuri alimentare şi medicinale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) aișor, vindecătoare, vindecuță, voinicică, frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: usturoi + suf. -iță (DEX ’09).
Cum se pronunță: usturoi
USTUROI, usturoi, substantiv masculin 1. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru bulbul său secţionat în căţei (la maturitate) şi tulpina tânără cu frunze lungi, lanceolate, cu gust şi miros specific; 2. Bulb al acestei plante, bogat în substanţe nutritive şi în vitamine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ustura + suf. -oi (DEX ’09).
Cum se pronunță: usturime
USTURIME, usturimi, substantiv feminin: Senzaţie dureroasă de urzicare, de înţepătură sau de arsură. Sursa: DEX ’09 Sinonime: arsură, usturătură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ustura + suf. -ime (DEX ’09).
Cum se pronunță: usturătură
USTURĂTURĂ, usturături, substantiv feminin 1. Durere usturătoare; 2. Porţiune a corpului unde se simte senzaţia de usturime; 3. usturime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ustura + -ătură (DEX ’09).
Cum se pronunță: usturător
USTURĂTOR, -OARE, usturători, -oare, adjectiv 1. Care ustură; care provoacă (multă) usturime; urzicător; 2. (fig.) Care conţine aluzii răutăcioase; caustic; urzicător; muşcător; înţepător; pişcător; corosiv. Sursa: DEX ’09 Sinonime: picant, urticant, batjocoritor, epigramatic, exagerat, excesiv, exorbitant, mare, ridicat, sarcastic, satiric, scump (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ustura + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: ustilaginală
USTILAGINALĂ, ustilaginale, substantiv feminin 1. (la plural) Ordin de ciuperci care parazitează pe plante superioare, provocând boala numită mălură; 2. Ciupercă din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ustilaginales (DEX ’09).
