Articles Tagged: cum se pronunta

IMENSITATE, imensități, substantiv feminin. Înseamnă: Însușirea a ceea ce este imens; ceea ce coplesește prin proporțiile sale uriașe; prin numărul, intesitatea, importanța; extraordinara. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nemărginire; gigantism (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Immensité; limba latină: immensltas; -ells. (DEX ’09).

IMENS, -Ă, imenși, -se, adjectiv. Înseamnă: Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal; enorm. Sursa: DEX ’09 Sinonime: 1. extraordinar. 2.  uriaș. 3.  nemărginit. 4. infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nesfârșit, nețărmurit, (rar) ilimitat. 5. colosal, enorm, nenumărat, nesocotit. 6. v. incalculabil, nelimitat, (rar) necalculabil (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: […]

IMEMORIAL, -Ă, imemoriali, -e, adjectiv. Înseamnă: Care este dintr-o epocă foarte îndepărtată; străvechi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: străvechi (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Immemorial (DEX ’09).

IMEMORABIL, -A, imemorabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care este foarte îndepărtat în timp. Sursa: DEX ’09 Sinonime: străvechi (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: immemorable; limba latină: immemorabilis (DEX ’09).

IMEDIATEȚE, substantiv feminin. Înseamnă: (Rar) Caracter imediat al unei acțiuni, al unui fapt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Imediat+ -ețe (DEX ’09).

IMEDIAT,-Ă, imediați, -te, adverb și adjectiv. Înseamnă: 1. (adverb) Fără întârziere; numaidecât, îndată; 2. (adjectiv) Care urmează să se producă fără întârziere; care este de prima necesitate sau urgență; aflat la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. Sursa: DEX ’09 Sinonime:(adj.) acum; (adv.) grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, pripește (Sursa: Sinonime […]

IMBROHOR, imbrohori, substantiv masculin. Înseamnă: Persoana trimisă de sultan în Țările Române cu înalte misiuni politice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: Imbrohor (DEX ’09).

IMBROGLIO, imbrogliouri, substantiv neutru. Înseamnă: 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprins surprinzător și clarificator; 2. (Rar) încurcătură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană (DEX ’09).

IMBRIFUG, -Ă, imbrifugi, -ge, adjectiv. Înseamnă: (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imbrifuge (DEX ’09).

IMBRICAȚIE,imbricații, substantiv feminin. Înseamnă: Ornament sculptat în relief, pictat sau traforat, care imită solzii de pește sau țiglele de pe un acoperiș. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imbrication (DEX ’09).