IMBRICAT, -Ă, imbricați, -te, adjectiv. Înseamnă: Suprapus parțial ca șindrele, țiglele sau solzii de pește. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imbriqué; limba latină: imbricatus (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: imbold
IMBOLD, imbolduri, substantiv neutru. Înseamnă: Ceea ce stimulează la o acțiune; impuls; îndemn. Sursa: DEX ’09 Sinonime: impuls, îndemn, stimulent, bold (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt derivat din: îmboldi (DEX ’09).
Cum se pronunță: imblocație
IMBLOCAȚIE, imblocații, substantiv feminin. Înseamnă: Mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperirea lor cu pământ și cu pietre, în mijlocul unui câmp. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imblocation (DEX ’09).
Cum se pronunță: imbibiție
IMBIBIȚIE, imbibiții, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Îmbibare cu un lichid; 2. Proces fizico-chimic de pătrundere a apei în celulele vegetale, în țesuturi etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: imbibllion (DEX ’09).
Cum se pronunță: a usturoia
A USTUROIA, usturoiez, verb: (mâncăruri, alimente) A pregăti cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din usturoi (DEX ’09).
Cum se pronunță: a ustura
A USTURA, ustură, verb 1. (în construcţii cu sens pasiv) A supune unei senzaţii dureroase (prin urzicare, înţepare, arsură etc.); 2. (fiinţe) A face să sufere, provocând dureri fizice sau morale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ustulare (DEX ’09).
Cum se pronunță: a imbrica
A IMBRICA, imbrichez, verb. Înseamnă: A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrele de pe un acoperiș. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imbriquer (DEX ’09).
Cum se pronunță: stație
STAȚIE ~i substantiv feminin, 1) Punct de staționare a vehiculelor special amenajat pe o cale de comunicație, destinat urcării și coborârii călătorilor sau încărcării și descărcării mărfurilor. 2) Loc special amenajat în orașe, unde staționează transportul în comun pentru urcarea și coborârea pasagerilor. 3) Centru înzestrat cu un ansamblu de instalații, având diferite scopuri. ~ […]
Cum se pronunță: statură
STATURĂ ~i substantiv feminin, (la om) 1) Înălțime a corpului; talie. Înalt de ~. Mic de ~. ◊ În toată ~a în toată înălțimea. 2) Configurație a corpului; siluetă. [G.-D. staturii]. Din lat. statura, fr. stature. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină statura. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: statu-quo
STATU-QUO[pr.: statu-cvo] substantive neutru, Situație existentă sau care a existat la un moment dat, în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții etc. Cuv. lat. Etimologie: Cuvânt latin. (sursa DEX ’09)
