STÂRC ~ci substantiv masculine, Pasăre de baltă migratoare, asemănătoare cu barza, dar de talie mai mică, care se hrănește cu pește. Din sl. struku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă struku. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: stânjeniu
STÂNJENIU ~e (~i) adj., Care este de culoarea stânjenelului; liliachiu-închis; violet. Din sl. senžini + suf. ~iu Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă senžini. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stânjen I
STÂNJEN I ~i substantiv masculin, Unitate de măsură a lungimii variind de la 1,96 m la 2,23 m. ◊ ~ pescăresc unitate de măsură a lungimii egală cu 1,83 m. ~ de lemne unitate de măsură a lemnelor de foc egală cu opt metri cubi. Din sl. senžini. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă senžini. […]
Cum se pronunță: stânjen II
STÂNJEN II ~i substantiv masculine, v. STÂNJENEL. Din sl. senžini. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă senžini. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângist I
STÂNGIST I ~stă (~ști, ~ste) adj., Care ține de stângism; propriu stângismului. Din lat. stancus + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângist II
STÂNGIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Adept al stângismului. Din stancus + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângism
STÂNGISM substantiv neutru, Atitudine a partizanilor soluțiilor extreme într-un partid de stânga. Din lat. stancus + suf. ~ism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângăcie
STÂNGĂCIE ~i substantiv feminin, 1) Lipsă de îndemânare sau de abilitate. ◊ Cu ~ fără pricepere; greoi. 2) Sfială în acțiuni, în comportare. 3) Faptă sau vorbă de om neîndemânatic. [G.-D. stângăciei]. Din stancus + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stângaci
STÂNGACI ~e (~i) 1) adj. și substantival Care se servește, de obicei, de mâna stângă. 2) și adverbial Care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic. 3) Care denotă stângăcie. Din lat. stancus + suf. ~aci Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stancus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stâncărie
STÂNCĂRIE substantiv feminin, (colectiv de la stâncă) Îngrămădire mare de stânci; mulțime de stânci. Din stâncă, cuv. de orig. nec + suf. ~raie. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (sursa DEX ’09)
