Cum se pronunță: stoic I

STOIC I ~că (~ci, ~ce) adj. 1) Care ține de stoicism; propriu stoicismului. 2) fig. Care suportă cu tărie vicisitudinile vieții; dotat cu tărie sufletească. [Sil. sto-ic]. Din lat. stoicus, fr. stoïque. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stoicus.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stoic II

STOIC II ~ci substantiv masculine, 1) Adept al stoicismului. 2) Persoană care suportă cu tărie vicisitudinile vieții; persoană dotată cu tărie sufletească. Din lat. stoicus, fr. stoïque. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stoicus.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stins

STINS ~să (~și, ~se) 1) v. A STINGE și A SE STINGE. 2) fig. (despre ochi, privire etc.) adj., Care este lipsit de strălucire, de vioiciune. Din lat. extinguere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extinguere.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stinghie

STINGHIE ~i substantiv feminin, 1) Bucată de lemn lungă și îngustă, fixată de-a curmezișul unei construcții pentru a face legătura dintre diferite elemente ale acesteia și pentru a le întări. 2) Parte a scheletului omului, unde se articulează femurul cu oasele bazinului. [G.-D. stinghiei; Sil. -ghi-e]. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută.  (sursa DEX […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stingher

STINGHER ~ă (~i, ~e) adj. și adverbial 1) Care este despărțit de mediul din jur; separat; răzleț; izolat. Copac ~. 2) (despre persoane) Care se simte înstrăinat, însingurat. 3) rar Care nu are familie; necăsătorit. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stingere

STINGERE ~i substantiv feminin, 1) v. A STINGE și A SE STINGE. 2) art. Semnal care anunță odihna de noapte într-o colectivitate de tip militar. A sunat ~ea. 3) Timp când se dă acest semnal. Din lat. extinguere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extinguere.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stingător

STINGĂTOR ~oare substantiv neutru, Aparat pentru stingerea focului (prin împroșcare cu substanțe spumogene care împiedică arderea); extinctor. ~ de scântei dispozitiv pentru stingerea scânteilor de la întrerupătoarele electrice. Din lat. extinguere+ suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extinguere.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stingătoare

STINGĂTOARE ~ori substantiv feminin, Dispozitiv pentru oprirea scânteilor, care se fixează deasupra coșurilor. ◊ ~ de lumânări unealtă pentru stingerea lumânărilor. Din lat. extinguere + suf. ~toare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extinguere.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stihinic

STIHINIC ~că (~ci, ~ce) reg. 1) adj., Care ține de stihie; propriu stihiei. Nenorocire ~că. 2) fig. Care se produce spontan; care nu este supus controlului; neorganizat; neplanificat. Mișcare ~că. Din rus. stihijnij. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă stihijnij.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a stingheri

A STINGHERI~esc, vb. tranz. (persoane) A face să se stingherească; a face să fie stingher; a incomoda; a stânjeni; a jena. Cuvânt de origine necunoscută. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →