RULMENT, rulmenți, substantiv masculin 1. Dispozitiv al unei maşini (constând din două inele concentrice, separate prin bile, role etc.), care serveşte la ghidarea fusurilor de arbori sau de osii; 2. Fond de rulment = ansamblul capitalului şi valorilor disponibile pentru cheltuieli curente. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: roulement (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: ruliu
RULIU, ruliuri, substantiv neutru: Balansare a unei nave (maritime sau aeriene) în jurul axei sale longitudinale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: roulis (DEX ’09).
Cum se pronunță: ruletă
RULETĂ, rulete, substantiv feminin 1. Instrument pentru măsurarea lungimilor, constând dintr-o panglică gradată, care se strânge prin rulare într-o casetă; 2. (în unele jocuri de noroc) Dispozitiv format dintr-un disc rulant, divizat în mai multe compartimente numerotate, şi dintr-o bilă care se învârtește o dată cu discul, indicând, la oprire, numărul câștigător. Sursa: DEX ’09 […]
Cum se pronunță: rulant
RULANT, -Ă, rulanți, -te, adjectiv: Care se poate deplasa prin rulare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: roulante (DEX ’09).
Cum se pronunță: rulaj
RULAJ, rulaje, substantiv neutru 1. Perioadă de timp care se scurge din momentul încărcării unui vagon de marfă până la o nouă încărcare a acestuia; 2. Deplasare a unui avion pe teren; 3. Circulaţie a mărfurilor sau a fondurilor băneşti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: roulage (DEX ’09).
Cum se pronunță: ieftin
IEFTIN, -Ă, ieftini, -e, adjectiv. Înseamnă: 1. (adesea adverbial; despre lucruri) Care costă puțin; cu preț redus; necostisitor; 2. (figurat) Lipsit de originalitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: avantajos, convenabil, jos, mic, scăzut, lesne; banal, comun, neoriginal (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: efthinós (DEX ’09).
Cum se pronunță: idiotrofism
IDIOTROFISM, idiotrofisme, substantiv neutru. Înseamnă: (biologie) Proprietate a unor organisme de a-și asigura propria nutriție. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: idiotrophisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: idiotism
IDIOTISM, idiotisme, substantiv neutru. Înseamnă: Construcţie, specifică unui idiom, al cărei sens nu reiese din sensurile elementelor componente şi care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt; expresie idiomatică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: idiotisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: idioție
IDIOȚIE, idioții, substantiv feminin. Înseamnă: Stare patologică constând în debilitate mintală maximă, provocată de dezvoltarea insuficientă a glandei tiroide și a creierului; cretinism, imbecilitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cretinism, idioțenie, imbecilitate, tâmpeală, tâmpenie, (rar) tâmpie, tâmpime (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: idiotie (DEX ’09).
Cum se pronunță: idioțenie
IDIOȚENIE, idioțenii, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Caracter idiot; lipsă de inteligență; 2. Faptă sau vorbă de om idiot. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cretinism, neghiobie, stupiditate, imbecilitate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: idiot+ -enie (DEX ’09).
