AGHEASMĂ substantiv feminin (În religia creştină) 1. Apă sfințită. Agheasma mare = slujba pentru sfințirea apei la Bobotează. Agheasma mică = slujba săvârşită de mai multe ori pe an, în diferite locuri. 2. Slujbă religioasă pentru sfințirea apei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: agiazma (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: agheasmatar
AGHEASMATAR, agheasmatare, substantiv neutru 1. Vas liturgic (de metal) în care se tine agheasma. 2. Clădire vecină cu o biserică, destinată sfinţirii agheasmei. 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc la stropirea cu agheasmă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: aghiasmatárion (DEX ’09).
Cum se pronunță: agfacolor
AGFACOLOR adjectiv (În sintagma) Procedeu agfacolor = procedeu de obținere a imaginii colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile la culorile primare sau la cele fundamentale, utilizat în fotografie şi în cinematografie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: agfakolor (DEX ’09).
Cum se pronunță: agestru (1)
AGESTRU, agestre, substantiv neutru. Con de dejectie Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: agestre (DEX ’09).
Cum se pronunță: a aghesmui
AGHESMUI, aghesmuiesc, verb IV. 1. Tranz. A stropi cu agheasmă. 2. Tranz. şi refl. Fig. (Fam.) A (se) îmbăta. 3. Tranz. Fig. (Reg.) A bate pe cineva. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: viraj
VIRAJ, viraje, substantiv neutru 1. Mişcare a unui vehicul care îşi schimbă (brusc) direcţia; 2. Loc unde se face o schimbare de direcţie; cotitură; cot; 3. (chim.) Schimbare a culorii unui indicator ca semn al sfârşitului unei reacţii; 4. Transformare chimică pe care o suferă imaginea fotografică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: vipușcă
VIPUȘCĂ, vipuști, substantiv feminin: Fâşie dintr-o ţesătură colorată, care se coase ca garnitură pe la cusăturile exterioare ale unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales ale pantalonilor de uniformă); lampas. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: vypuška (DEX ’09).
Cum se pronunță: viplă
VIPLĂ, substantiv feminin: Aliaj de oţel, crom şi nichel, inoxidabil, rezistent la coroziune, întrebuinţat în tehnica dentară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Wiepla (DEX ’09).
Cum se pronunță: vipie
VIPIE, vipii, substantiv feminin (reg.) 1. Căldură foarte mare; arşiţă; zăpuşeală; 2. Boală caracterizată prin temperatură ridicată; febră; 3. Moment când o acţiune sau un fenomen în desfăşurare atinge cea mai mare intensitate; toi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: viperin
VIPERIN, -Ă, viperini, -e, adjectiv: (livr.) Care ţine de viperă; propriu viperei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vipérin (DEX ’09).
