SOMNOROASĂ ~e substantiv feminin, 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă, păroasă, cu frunze lunguiețe, ascuțite, și cu flori mici, albe. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă, cu frunze sesile lucioase, de culoare verde-albăstrie, dispuse pe tot lungul tulpinii, și cu flori mărunte, galbene, care crește pe marginea drumurilor; cirițică; pidosnic. Din lat. somnus […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: somnolență
SOMNOLENȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Stare intermediară între somn și veghe. 2) fig. Lipsă de activitate; inactivitate. Din fr. somnolence. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză somnolence. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: somnolent
SOMNOLENT ~tă (~ți, ~te) adj., 1) Care somnolează; aflat în stare de somnolență. 2) fig. Care manifestă lipsă de activitate; inactiv. Din fr. somnolent. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză somnolent. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: somnișor
SOMNIȘOR ~i substantiv masculin, (diminutiv de la somn) Plantă erbacee cu flori mari, roșii (mai rar albe), cultivată pentru semințele mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă; mac. Din lat. somnus + suf. ~ișor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină somnus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: somnifer
SOMNIFER ~ă (~i, ~e) adj. și substantival (despre substanțe) Care provoacă somnul; cu proprietatea de a provoca somnul; soporifer. Din fr. somnifere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză somnifere. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: somnambulism
SOMNAMBULISM substantiv neutru, Stare patologică care se manifestă prin executarea automată și inconștientă, în timpul somnului, a unei activități, de care bolnavul nu-și amintește la trezire. Din fr. somnambulisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză somnambulisme. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: somnambulic
SOMNAMBULIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de somnambulism; propriu somnambulismului. Din fr. somnambulique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză somnambulique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: somnambul
SOMNAMBUL ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Persoană care suferă de somnambulism; lunatic; noctambul. Din fr. somnambule. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză somnambule. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: somn II
SOMN II ~i substantiv masculin, Pește dulcicol răpitor, de talie medie sau mare, cu corpul fără solzi, cu capul turtit și gura largă, înzestrată cu dinți, și două perechi de mustăți lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasă (de culoare albă). Din bulg., sb., rus., ucr. som. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară som. (sursa DEX […]
Cum se pronunță: somn I
SOMN I ~uri substantiv neutru, 1) Stare fiziologică normală de repaus, care este necesară ființelor pentru reînnoirea forțelor vitale. ~ adânc. ◊ ~ letargic stare patologică manifestată printr-un somn de durată foarte lungă. ~ hibernal stare de amorțeală a unor animale în timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. * ~ ușor formulă adresată […]
