Articles Tagged: cum se pronunta

SOLVENT I ~ți m. 1) Substanță, mai ales lichidă, care are proprietatea de a dizolva alte substanțe; dizolvant. 2) Lichid în care un corp este dizolvat. Din lat. solvens, -tis, fr. solvant, engl. solvent. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină solvens.  (sursa DEX ’09)

SOLVENT II ~tă (~ți, ~te) substantiv masculin și feminin, Elev care plătește taxe pentru studii sau pentru internat. Din germ. Solvent. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Solvent.  (sursa DEX ’09)

SOLVABILITATE substantiv feminin, Caracter solvabil. [G.-D. solvabilității]. Din fr. solvabilité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solvabilité.  (sursa DEX ’09)

SOLVABIL ~ă (~i, ~e) adj. și substantival (despre persoane sau despre instituții) Care este în stare să-și achite datoriile bănești; capabil să-și plătească datoriile. Din fr. solvable. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solvable.  (sursa DEX ’09)

SOLUȚIE ~i substantiv feminin 1) Amestec omogen constituit din două sau mai multe substanțe. 2) Lichid care conține o substanță solidă dizolvată. 3) Mod de rezolvare a unei dificultăți, a unei probleme. 4) mat. Răspuns la o problemă. [G.-D. soluției; Sil. -ți-e]. Din fr. solution, lat. solutio, ~onis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solution. […]

SOLUBILITATE ~ăți substantiv feminin, 1) Caracter solubil. 2) Cantitate maximă dintr-o substanță care poate fi dizolvată într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură și o presiune determinată. Din fr. solabilité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză solabilité.  (sursa DEX ’09)

SOLUBIL ~ă (~i, ~e) 1) adj., (despre substanțe) Care se poate dizolva într-un solvent. ~ în apă. 2) fig. Care poate fi soluționat; în stare să fie soluționat; rezolvabil. Din lat. solubilis, fr. soluble. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină solubilis.  (sursa DEX ’09)

SOLSTIȚIAL ~ă (~i, ~e) adj., Care ține de solstițiu; propriu solstițiului. [Sil. sol-sti-ți-al] Din lat. solstitialis, fr. solsticial. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină solstitialis.  (sursa DEX ’09)

SOLONEȚ ~e substantiv neutru, Sol cu un conținut sporit de săruri minerale și neprielnic agriculturii. Din rus., ucr. soloneț. Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă soloneț.  (sursa DEX ’09)