Articles Tagged: cum se pronunta

EMOTIVITATE, substantiv feminin: Caracter emotiv. Sursa: DEX ’09 Sinonime: impresionabilitate, sensibilitate, simțire (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: émotivité (DEX ’09).

EMOTIV, -Ă, emotivi, -e, adjectiv 1. Care ţine de emoţii; propriu emoţiilor; emoţional; 2. (despre persoane) Care poate fi emoţionat cu uşurinţă; predispus la emoţii; impresionabil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: impresionabil, sensibil, simțitor, afectiv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: émotif (DEX ’09).

EMOȚIONANT, -Ă, emoționanți, -te, adjectiv: Care emoţionează puternic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înduioșător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: émotionnant (DEX ’09).

EMOȚIONAL, -Ă, emoționali, -e, adjectiv 1. Care ţine de emoţii; propriu emoţiilor; emotiv; 2. Care se bazează pe emoţii; care este provocat de emoţii; 3. (despre persoane) Care vădeşte emoţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: afectiv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din emoție (DEX ’09).

EMOȚIE, emoții, substantiv feminin: Stare afectivă intensă, de durată relativ scurtă, provocată de factori externi şi caracterizată printr-o bruscă perturbaţie fizică şi psihică. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (livr.) afect, înduioșare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: émotion (DEX ’09).

EMOLIENT, emoliente, substantiv neutru 1. Medicament care are proprietatea de a muia pielea şi mucoasele; 2. Substanţă grasă folosită la finisarea textilelor, dându-le moliciune, fineţe şi luciu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: émollient; limba latină: emolliens, -ntis (DEX ’09).

EMITENT, -Ă, emitenți, -te, adjectiv: Care emite (bancnote, hârtii de valoare etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fin.) trăgător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: emittens, -ntis (DEX ’09).

EMIȚĂTOR, -OARE, emițători, -oare, adjectiv (și substantiv): Care emite unde sonore sau electromagnetice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: transmițător, (rar) emisiv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a emite + suf. -ător (DEX ’09).

EMISTIH, emistihuri, substantiv neutru: Fiecare dintre cele două jumătăţi ale unui vers, despărţite de cezură. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (lit.) (înv.) semistih (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hémistiche; limba latină: hemistichium (DEX ’09).

EMISIUNE, emisiuni, substantiv feminin 1. a emite; 2. Producere a unei radiaţii (electromagnetice, acustice etc.) în mediul înconjurător; 3. Program transmis prin radio sau prin televiziune; 4. Punere în circulaţie (de către stat sau de către o bancă etc.) a banilor, a hârtiilor de valoare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: émission; […]