RUȘINE, rușini, substantiv feminin 1. Senzaţie sau sentiment de neplăcere, amestecată cu jenă, cauzate de o situaţie penibilă; 2. Modestie, rezervă, reținere; 3. Batjocură, ocară, ofensă; 4. Motiv de a se simți rușinat; 5. (pop.) Denumire a organului genital la om și la animale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: jenă, timiditate, bună-cuviință, jignire, înjosire, umilință, dezonoare, […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: rușfet
RUȘFET, rușfeturi, substantiv neutru (înv.) 1. Sumă de bani sau dar adus unei persoane pentru a obţine ceva în mod ilegal; mită; 2. Obligaţie suplimentară în muncă sau în natură, prestată de ţărani pe moşia boierilor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mită, șperț (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: rüşvet (DEX ’09).
Cum se pronunță: rusește
RUSEȘTE, adverb 1. În felul ruşilor; cum obişnuiesc ruşii; ca ruşii; 2. În limba rusă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) muscălește (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rus + suf. -eşte (DEX ’09).
Cum se pronunță: rusesc
RUSESC, rusească, adjectiv: Care este caracteristic pentru ruşi; de rus. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rus, (înv. și pop.) muscălesc, (înv.) mosc, moschicesc, rosian, rosienesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rus + suf. -esc (DEX ’09).
Cum se pronunță: rusească
RUSEASCĂ, substantiv feminin (mai ales art.) 1. Dans popular executat de perechi într-un ritm foarte vioi; 2. Melodie după care se execută acest dans. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rus + suf. -ească (DEX ’09).
Cum se pronunță: capitulație
CAPITULAȚIE, capitulații, substantiv feminin: Convenţie internaţională prin care un stat asigură supuşilor altui stat anumite privilegii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: capitulation (DEX ’09).
Cum se pronunță: capitulant
CAPITULANT, -Ă, capitulanți, -te, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care capitulează uşor; 2. (fig.) Om laş care evită acţiunile făţişe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: capitulant (DEX ’09).
Cum se pronunță: capitul I
CAPITUL, capituli, substantiv masculin 1. Corpul canonicilor de la o catedrală catolică; 2. Adunare a canonicilor sau a altor catolici; 3. Loc unde are loc o astfel de adunare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: capitulo; limba latină: capitulum (DEX ’09).
Cum se pronunță: capitul II
CAPITUL, capitule, substantiv neutru: Inflorescenţă cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: capitulum; limba franceză: capitule (DEX ’09).
Cum se pronunță: capitos
CAPITOS, -OASĂ, capitoși, -oase, adjectiv: rar (despre băuturi alcoolice) Care turmentează repede. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: capiteux (DEX ’09).
