Articles Tagged: cum se pronunta

ERZAȚ, erzațuri, substantiv neutru: Produs calitativ inferior substituentului având cu acesta doar o asemănare aparentă; surogat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Ersatz (DEX ’09).

ERUPTIVISM, substantiv neutru: Totalitate a fenomenelor legate de procesul de formare a rocilor eruptive. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éruptivisme (DEX ’09).

ERUPTIV, -Ă, eruptivi, -ve, adjectiv 1. (geol.) Care ţine de erupţii; care provine dintr-o erupţie; 2. (despre o boală) Care este însoţită de o erupţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: éruptif (DEX ’09).

ERUPȚIE, erupții, substantiv feminin 1. Izbucnire bruscă şi violentă din pământ (a lavei vulcanilor, gazelor, ţiţeiului etc.); 2. Apariţie pe piele a unor pete roşii sau a unor băşicuţe, constituind simptomul unor boli (contagioase). Sursa: DEX ’09 Sinonime: irupere, irupție, izbucnire, năvălire, răbufnire, țâșnire, vulcanism, alergie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: […]

EURDIȚIE, substantiv feminin: Cunoaştere profundă şi temeinică a uneia şi a mai multor ştiinţe; cultură vastă şi temeinică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: érudition; limba latină: eruditio, -onis (DEX ’09).

ERUDIT, -Ă, erudiți, -te, adjectiv 1. şi substantival (despre persoane) Care posedă erudiţie; doct; savant; 2. (despre lucrări ştiinţifice) Care denotă erudiţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: învățat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: érudit; limba latină: eruditus (DEX ’09).

ERPETOLOGIE, substantiv feminin: Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul reptilelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: erpétologie (DEX ’09).

ERPETOLOG, -Ă, erpetologi, -ge, substantiv masculin și feminin: Specialist în erpetologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: erpétologue (DEX ’09).

EROU, eroi, substantiv masculin 1. Persoană care se distinge prin bărbăţie, vitejie şi curaj pe câmpul de luptă; 2. Persoană care se remarcă într-un domeniu de activitate prin muncă şi calităţi morale înalte; 3. Personaj principal al unei opere literare; 4. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu […]

EROTISM, substantiv neutru 1. Caracter erotic; 2. Înclinare spre plăcerile trupeşti; senzualitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: érotisme (DEX ’09).