Articles Tagged: cum se pronunta

VICLENESC, -EASCĂ, viclenești, adjectiv: Care este caracteristic pentru vicleni; de viclean. Sursa: DEX ’09 Etimologie: viclean + suf. -esc (DEX ’09).

A VIDANJA, vidanjez, verb: (haznale) A goli în vederea curăţării. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vidanger (DEX ’09).

A VIDA, videz, verb: (spaţii închise) A face să fie vid; a lipsi complet de aer. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vider (DEX ’09).

A VICLENI, viclenesc, verb (înv., pop.) 1. A fi viclean; a manifesta viclenie; 2. (persoane) A face să ia un neadevăr drept adevăr (recurgând la viclenii); a induce în eroare; a amăgi; a înşela; a păcăli; a şmecheri. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înșela, trăda (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din viclean (DEX ’09).

VICLEIM, vicleimuri, substantiv neutru: Dramă biblică despre naşterea lui Isus Hristos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: Vitleemŭ (DEX ’09).

VICLEAN, -EANĂ, vicleni, –ene, adjectiv: (despre persoane) 1. Care, sub masca aparent binevoitoare, ascunde gânduri duşmănoase; 2. Care se orientează cu pricepere în orice situaţii, trăgând foloase; 3. (înv.) Care a renunţat la credinţa sa; renegat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ipocrit, perfid, șmecher, abil, șiret, (pop.) mehenghi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

VICIU, vicii, substantiv neutru 1. Imperfecţiune gravă care face ca un lucru să nu corespundă modelului său ideal sau destinaţiei sale; 2. Obişnuinţă anormală nedirijată de voinţă şi de raţiune. Sursa: DEX ’09 Sinonime: defect, patimă, nărav, pasiune, (fam.) boală (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vice; limba latină: vitium; limba italiană: […]

VICISITUDINE, vicisitudini, substantiv feminin: (mai ales la plural) 1. Succesiune de împrejurări defavorabile; 2. (rar) Nelinişte sufletească; frământare; tribulaţie; tulburare; zbucium. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vicissitude; limba latină: vicissitudo, -inis (DEX ’09).

VICIOS, -OASĂ, vicioși, -oase, adjectiv 1. (despre clădiri, instalaţii, aparate) Care are vicii (de construcţie sau de funcţionare); defect; 2. (despre persoane) Care are vicii (morale sau etice); depravat; desfrânat; destrăbălat; corupt; 3. jur. (despre acte) Care are vicii (de formă sau de fond). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vicieux; limba […]

VICINAL, -Ă, vicinali, -e, adjectiv: (despre căi de comunicaţie) Care uneşte două localităţi (rurale) învecinate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vicinal (DEX ’09).