Articles Tagged: cum se pronunta

SULĂ, sule: substantiv feminin, Unealtă de găurit formată dintr-un ac lung și gros, fixat într-un mâner. A pune (sau a băga) cuiva ~a în coaste (sau în coastă) a forța pe cineva să facă un lucru. Din lat. subula. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subula. (DEX ’09

SUL, suluri: substantiv neutru, 1) Piesă în formă de cilindru care se poate roti în jurul axei sale, având diferite întrebuințări în cadrul unei instalații. 2) Obiect în formă de cilindru, obținut prin înfășurarea unui material flexibil; rulou. ~ de hârtie. ◊ A face (sau a strânge) ~ a înfășura în formă de cilindru. 3) […]

SUITOR, suitoare (suitori, suitoare): 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urcă; ascendent. Iamb ~. 2) (despre plante) Care crește în sus, încolăcindu-se în jurul altei plante sau al unui suport; agățător; volubil; urcător; cățărător. Din lat. subire + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subire. (DEX ’09)

SUITĂ, suite: substantiv feminin, 1) Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau un demnitar; alai; cortegiu; escortă; convoi. 2) Compoziție muzicală constând dintr-o serie de piese instrumentale unite într-o operă de proporții mai mari. 3) Ansamblu de persoane sau de obiecte (materiale sau spirituale), care constituie o anumită succesiune. [Sil. su-i-]. Din fr. suite. […]

SUIȘ, suișuri: substantiv neutru. 1) v. A SUI și A SE SUI. 2) Teren care suie (unind două puncte situate la altitudini diferite); loc în pantă; urcuș. Din lat. subire + suf. ~iș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subire. (DEX ’09

SUI-GENERIS: adj. invar. Care este unic în felul său; original. Cuv. din lat. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină. (DEX ’09)

SUHAT, suhaturi: substantiv neutru, 1) Loc necultivat pe care crește iarbă și unde pasc vitele; pășune; imaș; izlaz; toloacă. 2) Apă puțin adâncă, unde se adapă vitele; vad de adăpare; adăpătoare. Din bulg., sb. suvat. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară suvat. (DEX ’09)

SUGRUMĂTURĂ, sugrumături: substantiv feminin, 1) Partea cea mai îngustă sau mai subțire a unui lucru; locul unde ceva se îngustează sau se subțiază brusc; gâtuitură. 2) Rosătură, mai ales la gâtul unor animale, făcută de funie sau de lanț. /a (se) sugruma + suf. ~ătură. Etimologie: Cuvânt provenit din su[b] + gruma[z]. (DEX ’09)

SUGRUMAT, sugrumată (sugrumați, sugrumate): 1) v. A SUGRUMA. 2) fig. (despre voce, vorbire) Care abia se aude. Din su[b] + gruma[z]. Etimologie: Cuvânt provenit din su[b] + gruma[z]. (DEX ’09)

SUGHIȚAT: substantiv neutru, 1) v. A SUGHIȚA. 2) Zgomot caracteristic produs de omul care sughiță. Din lat. subgluttiare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subgluttiare. (DEX ’09)