Articles Tagged: cum se pronunta

STRIPTEASE [pr.: strip-tiz] substantiv neutru, 1) Spectacol de cabaret sau de varieteu, în cursul căruia una sau mai multe dansatoare se dezbracă pe scenă treptat și lent, sub acompaniament muzical. 2) fig. Comportament exhibiționist; confidență serviabilă. Din engl., fr. strip-tease. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză strip-tease. (DEX ’09)

A SUDUIsudui: pop. 1.vb intranz. A folosi în vorbire cuvinte necuviincioase; a înjura. 2. tranz. 1) A trata cu sudălmi; a înjura. 2) A trata cu reproșuri; a dojeni; a mustra. Din ung. szidni. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ungurească szidni. (DEX ’09)

A SUBȚIA, subțiez: vb. tranz. A face să se subțieze. Din lat. subtiliare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subtiliare. (DEX ’09)

A SE SUBȚIAmă subțiez: vb. intranz. 1) A deveni (mai) subțire. 2) fig. A deveni (mai) manierat; a se șlefui; a se ciopli; a se civiliza. Din lat. subtiliare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subtiliare. (DEX ’09)

STRÂNS I adv. Foarte tare (ca să nu se poată dezlega, desface, deschide etc.). A lega ~.Din lat. stringere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stringere.  (sursa DEX ’09)

STRÂNS II substantiv neutru, 1) v. STRÎNGERE. 2) Vremea culesului recoltei. Din lat. stringere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stringere.  (sursa DEX ’09)

STRÂNGERE ~i substantiv feminin, v. A STRÂNGE și A SE STRÂNGE. ◊ Cu ~ de inimă cu un sentiment de durere sau de teamă. ~ de mână strângere a mâinii cuiva în semn de afecțiune. Din lat. stringere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stringere.  (sursa DEX ’09)

STRÂNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și substantival 1) Care strânge. ◊ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpițirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. Din lat. stringere + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stringere.  (sursa DEX ’09)

STRÂMTORAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STRÂMTORA. 2) adj., Care se află într-o situație dificilă din cauza lipsei de mijloace materiale. Din lat. strinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strinctus.  (sursa DEX ’09)