URDAR, urdare, substantiv neutru 1. Vas în care se face sau se ţine urda; 2. Unealtă care serveşte la mestecat când se fierbe zerul pentru urdă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: urdă + suf. -ar (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: urdar II
URDAR, urdari, substantiv masculin: Cioban specializat în pregătirea urdei (la stână). Sursa: DEX ’09 Etimologie: urdă + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: urdă
URDĂ, substantiv feminin: Produs lactat secundar, obţinut prin fierberea zerului rămas după prepararea caşului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: urcuș
URCUȘ, urcușuri, substantiv neutru: Teren care urcă (unind două puncte situate la latitudini diferite); loc în pantă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: suiș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) urca + suf. -uş (DEX ’09).
Cum se pronunță: urcior
URCIOR, urcioare, substantiv neutru 1. Vas de lut cu toartă, înalt şi lunguieţ, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se ţin diferite lichide; 2. Conţinutul unui astfel de vas. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) canceu, (înv.) ciutură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: urceolus (DEX ’09).
Cum se pronunță: urcior II
URCIOR, urcioare, substantiv neutru: Inflamaţie acută a glandelor sebacee de la rădăcina genelor, cu acumulare de puroi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) (reg.) minegoci (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: hordeolus (DEX ’09).
Cum se pronunță: urcător
URCĂTOR, -OARE, urcători, -oare, adjectiv: (mai ales despre plante) Care se urcă; care creşte în sus; suitor; căţărător; volubil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: agățător, ascendent (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) urca + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: urbe
URBE, urbe, substantiv feminin 1. (fam.) Localitate de proporţii mari, fiind centru administrativ, industrial, comercial, cultural şi politic; 2. Populaţie a unei astfel de localităţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: oraș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: urbs, -is (DEX ’09).
Cum se pronunță: caiet
CAIET, caiete, substantiv neutru 1. Fascicul de foi de hârtie (albă) legate, folosit, mai ales, pentru scris sau pentru desenat; 2. Publicaţie periodică cuprinzând diverse studii, note sau informaţii dintr-un anumit domeniu de activitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (Ban. și sudul Transilv.) propis, (Transilv.) tecă, (înv.) tartaj (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: caier
CAIER, caiere, substantiv neutru: Mănunchi de lână, de in sau de cânepă care se pune în furcă pentru a fi tors. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: caiulus (DEX ’09).
