SUBPREFECT, subprefecți: substantiv masculin, Adjunct al prefectului. [Sil. sub-pre-] Din sub- + lat. praefectus. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină praefectus. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: subpopulat
SUBPOPULAT, subpopulată (subpopulați, subpopulate): adj., (despre teritorii, localități) Care are o populație rară; puțin populat. Din sub- + lat. populare. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină populare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subpolar
SUBPOLAR, subpolară (subpolari, subpolare): adj., Care ține de zona imediat apropiată de regiunea polară; propriu acestei regiuni. Din sub- + lat. polaris. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină polaris. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subpământean
SUBPĂMÂNTEAN, subpământeană (subpământeni, subpământene): adj., Care se află sub pământ; subteran. Bogății ~ene. Din sub- + lat. pavimentum. Etimologie: Cuvânt provenit din sub și limba latină pavimentum. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subordonat II
SUBORDONAT II, subordonată (subordonați, subordonate) substantiv masculin și feminin, Persoană care se supune unui șef, care se află în subordine; subaltern. Din fr. subordonné. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subordonné. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subjonctiv
SUBJONCTIV ~e substantiv neutru, gram. Mod personal al verbului care exprimă o acțiune dorită, posibilă, realizabilă; conjunctiv. [Sil. -jonc-tiv]. Din lat. subjunctivus, fr. subjonctif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subjunctivus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subiectivitate
SUBIECTIVITATE substantiv feminin, 1) Caracter, subiectiv. 2) Atitudine subiectivă. [G.-D. subiectivității]. Din fr. subjectivité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subjectivité. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subiectivist II
SUBIECTIVIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin, Adept al subiectivismului. Din fr. subjectiviste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subjectiviste. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subiectivist I
SUBIECTIVIST I ~stă (~ști, ~ste) 1) adj.,Care ține de subiectivism; propriu subiectivismului. Concepție ~stă. 2) Care manifestă subiectivism; bazat pe impresii personale; neobiectiv. Apreciere ~stă. Din fr. subjectiviste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subjectiviste. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subiectivism
SUBIECTIVISM substantiv neutru, 1) Orientare filozofică care consideră că ceea ce există în realitate este în funcție de subiectul gânditor sau de conștiință. 2) Curent în sociologie conform căruia dezvoltarea societății este determinată de factori subiectivi (voința, stăruința unor personalități etc.). 3) Atitudine personală, părtinitoare. Din fr. subjectivisme, germ. Subjectivismus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
