Cum se pronunță: rumoare

RUMOARE, rumori, substantiv feminin: Zgomot surd şi confuz de voci; murmur; freamăt. Sursa: DEX ’09 Sinonime: zgomot, zvon (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rumeur; limba latină: rumor, -oris (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rundă

RUNDĂ, runde, substantiv feminin 1. Fiecare dintre etapele succesive ale unei competiţii sportive organizate după anumite reguli; repriză; 2. Parte dintr-o serie de manifestări de acelaşi fel. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Runde; limba franceză: round (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: runc

RUNC, runcuri, substantiv neutru: Loc despădurit pentru a putea fi cultivat sau folosit ca păşune; teren defrişat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: curătură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: runcus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rună

RUNĂ, rune, substantiv feminin: (plural) Caractere grafice folosite în trecut de limbile vechi baltice şi scandinave. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Runen; limba franceză: runes (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: runolog

RUNOLOG, -Ă, runologi, -e, substantiv masculin și feminin: Filolog specializat în runologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Runolog; limba franceză: runologue (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ilaritate

ILARITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Explozie (generală) de râs; acces brusc de veselie (generală). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hilarité; limba latină: hilaritas, ~atis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ilariant

ILARIANT, -TĂ, ilarianți, -te, substantiv feminin. Înseamnă: Care provoacă râsul; în stare să stârnească râsul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: amuzant, comic, hazliu, nostim, vesel (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: hilarant; limba latină: hilarans, ~ntis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: ikebană

IKEBANĂ, ikebane, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Artă japoneză de a aranja florile în buchete; 2. Aranjament floral care respectă regulile acestei arte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ikébana; limba engleză: ikebana (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →