Cum se pronunță: ursă

URSĂ, urse, substantiv feminin: Ursa Mare = constelaţie care constă din şapte stele, situate astfel, încât seamănă cu un car cu oişte; Carul Mare; Ursa Mică = constelaţie asemănătoare cu cea precedentă, având distanţele dintre stele mai mici; Carul Mic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ursa; limba franceză: ourse (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: urocordat

UROCORDAT, urocordate, substantiv neutru: (nume generic) Animal marin având corp bombat, cilindric, acoperit cu o tunică gelatinoasă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (zool.) tunicier (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urocordés (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ursoaică

URSOAICĂ, ursoaice, substantiv feminin 1. Femela ursului; 2. (reg.) Coş de sobă sau de cuptor pentru colectarea fumului produs la ardere şi evacuarea lui prin hogeag; 3. Element de susţinere, de sprijin (bârnă, stâlp) la o construcţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (zool.) (pop.) ursoaie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: urs + suf. -oaică (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: vel

VEL, adjectiv invariabil. (preceda un titlu sau un rang boieresc din orânduirea feudală) Mare. Vel spătar. Vel vornic. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din slavonă vel. (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: velar

VELAR, velară (~i, ~e), adjectiv și substantiv. lingv. Care se articulează în regiunea vălului palatal; gutural. Consoană ~ă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din franceză vélaire. (DEX 09)

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: uriaș

URIAȘ, -Ă, uriași, -e, I. substantiv masculin și feminin 1. (în basme) (în opoziţie cu pitic) Personaj imaginat ca fiind neobişnuit de înalt şi înzestrat cu o forţă fizică fantastică; 2. (fig.) Persoană dotată cu capacităţi excepţionale într-un domeniu de activitate; titan; II. adjectiv: Care este de proporţii foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; colosal; […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: urgisit

URGISIT, -Ă, urgisiți, -te, adjectiv 1. (pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri; 2. Care nu poate fi suportat; 3. (despre obiecte) Care este lăsat la voia întâmplării; aruncat. Sursa: DEX ’09, dexonline Sinonime: persecutat, oprimat, afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) urgisi (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: urgie

URGIE, urgii, substantiv feminin 1. Nenorocire mare, care se abate asupra cuiva; năpastă; 2. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; flagel; prăpăd; calamitate; dezastru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: orgia (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță