Articles Tagged: cum se pronunta

SUGRUMĂTURĂ, sugrumături: substantiv feminin, 1) Partea cea mai îngustă sau mai subțire a unui lucru; locul unde ceva se îngustează sau se subțiază brusc; gâtuitură. 2) Rosătură, mai ales la gâtul unor animale, făcută de funie sau de lanț. /a (se) sugruma + suf. ~ătură. Etimologie: Cuvânt provenit din su[b] + gruma[z]. (DEX ’09)

SUGRUMAT, sugrumată (sugrumați, sugrumate): 1) v. A SUGRUMA. 2) fig. (despre voce, vorbire) Care abia se aude. Din su[b] + gruma[z]. Etimologie: Cuvânt provenit din su[b] + gruma[z]. (DEX ’09)

SUGHIȚAT: substantiv neutru, 1) v. A SUGHIȚA. 2) Zgomot caracteristic produs de omul care sughiță. Din lat. subgluttiare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subgluttiare. (DEX ’09)  

SUGHIȚ, sughițuri: substantiv neutru, 1) Sunet nearticulat, spontan, scurt și repetat, produs de aerul ieșit pe glotă în timpul contractării bruște și convulsive a diafragmei. A plânge cu ~uri. 2) mai ales la pl. Respirație scurtă și întretăiată, cauzată de un plâns puternic; suspin. Din lat. subgluttiare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subgluttiare. (DEX […]

SUGESTIVITATE: substantiv feminin, Caracter sugestiv. ~ea unei metafore. Din fr. suggestivité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suggestivité. (DEX ’09

SUGESTIV sugestivă (sugestivi, sugestive): adj., Care sugerează; cu proprietatea de a provoca sugestii; evocator. Din fr. suggestif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suggestif. (DEX ’09)

A SUGESTIONA, sugestionez: vb tranz. (persoane) A determina să acționeze sub impulsul sugestiei; a influența. Din fr. suggestionner. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suggestionner. (DEX ’09)

SUGESTIE, sugestii: substantiv feminin, 1) Influență exercitată asupra unei persoane pentru a provoca o anumită reacție. 2) Metodă curativă de influență verbală, dirijată asupra psihicului unui bolnav, pentru a trata unele tulburări psihice. 3) Reprezentare sau fapt inspirat ori sugerat. Condică de ~i. [G.-D. sugestiei; Sil. -ti-e]. Din fr. suggestion. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]

SUGESTIBILITATE, substantiv feminin: Caracter sugestibil. Din fr. suggestibilité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suggestibilité. (DEX ’09)

SUGESTIBIL, sugestibilă (sugestibil, sugestibile): livr. Care poate reacționa ușor la o sugestie; capabil să primească sugestii. Din fr. suggestible. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suggestible. (DEX ’09)