SULFAMIDĂ, sulfamide: substantiv feminin, 1) la pl. Grup de medicamente pe bază de sulf, folosite pentru combaterea unor boli sau infecții. 2) Medicament din acest grup. Din fr. sulfamide, germ. Sulfamid. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sulfamide. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: sulfadimezină
SULFADIMEZINĂ: substantiv feminin, Medicament din grupul sulfamidelor folosit pentru combaterea pneumoniei, holerei, dizenteriei și altor boli infecțioase.
Cum se pronunță: sulf
SULF: substantiv neutru, Metaloid de culoare galbenă, cu miros specific neplăcut, foarte activ din punct de vedere chimic, întrebuințat, mai ales în tehnică și medicină; pucioasă. Din fr. sulf, lat. sulphur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sulf. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sulă
SULĂ, sule: substantiv feminin, Unealtă de găurit formată dintr-un ac lung și gros, fixat într-un mâner. A pune (sau a băga) cuiva ~a în coaste (sau în coastă) a forța pe cineva să facă un lucru. Din lat. subula. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subula. (DEX ’09
Cum se pronunță: sul
SUL, suluri: substantiv neutru, 1) Piesă în formă de cilindru care se poate roti în jurul axei sale, având diferite întrebuințări în cadrul unei instalații. 2) Obiect în formă de cilindru, obținut prin înfășurarea unui material flexibil; rulou. ~ de hârtie. ◊ A face (sau a strânge) ~ a înfășura în formă de cilindru. 3) […]
Cum se pronunță: suitor
SUITOR, suitoare (suitori, suitoare): 1) (despre ritmul versurilor) Care suie, urcă; ascendent. Iamb ~. 2) (despre plante) Care crește în sus, încolăcindu-se în jurul altei plante sau al unui suport; agățător; volubil; urcător; cățărător. Din lat. subire + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suită
SUITĂ, suite: substantiv feminin, 1) Grup de persoane care însoțește o ceremonie sau un demnitar; alai; cortegiu; escortă; convoi. 2) Compoziție muzicală constând dintr-o serie de piese instrumentale unite într-o operă de proporții mai mari. 3) Ansamblu de persoane sau de obiecte (materiale sau spirituale), care constituie o anumită succesiune. [Sil. su-i-]. Din fr. suite. […]
Cum se pronunță: suiș
SUIȘ, suișuri: substantiv neutru. 1) v. A SUI și A SE SUI. 2) Teren care suie (unind două puncte situate la altitudini diferite); loc în pantă; urcuș. Din lat. subire + suf. ~iș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină subire. (DEX ’09
Cum se pronunță: sui-generis
SUI-GENERIS: adj. invar. Care este unic în felul său; original. Cuv. din lat. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suhat
SUHAT, suhaturi: substantiv neutru, 1) Loc necultivat pe care crește iarbă și unde pasc vitele; pășune; imaș; izlaz; toloacă. 2) Apă puțin adâncă, unde se adapă vitele; vad de adăpare; adăpătoare. Din bulg., sb. suvat. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară suvat. (DEX ’09)
