UNIFORMĂ, uniforme, substantiv feminin: Îmbrăcăminte reglementară care prezintă aceeaşi formă după croială, model, pânză şi culoare, obligatorie pentru anumite categorii de profesiuni. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ținută (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uniforme (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: uniform
UNIFORM, -Ă, uniformi, -e, adjectiv 1. Care are mereu aceeaşi formă; cu caracteristici sau particularităţi identice, constante; 2. Care este constant în timp şi spaţiu; lipsit de variaţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: constant, regulat, monoton, inexpresiv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uniforme; limba latină: uniformis, -e (DEX ’09).
Cum se pronunță: unificator
UNIFICATOR, -OARE, unificatori, -oare, adjectiv (și substantiv): Care unifică sau contribuie la unificare; care face posibilă unificarea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a unifica + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: untdelemn
UNTDELEMN, substantiv neutru: Ulei vegetal comestibil, extras din seminţele sau fructele unor plante (floarea-soarelui, măsline etc.). Sursa: DEX ’09 Sinonime: ulei (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: unt + de + lemn (DEX ’09).
Cum se pronunță: untdelemniu
UNTDELEMNIU, –IE, untdelemnii, adjectiv: Care are culoarea untdelemnului; gălbui. Sursa: DEX ’09 Sinonime: chihlimbariu, gălbui (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: untdelemn + suf. -iu (DEX ’09).
Cum se pronunță: unulea
UNULEA, una, numeral ordinal: (numai în componenţa unui numeral compus din zeci, sute ş.a.m.d. şi unitate) Care ocupă locul indicat de numărul unu în ordinea numărării. Sursa: DEX ’09 Etimologie: unu + le + a (DEX ’09).
Cum se pronunță: upercut
UPERCUT, upercuturi, substantiv neutru: (la box) Lovitură executată, mai ales sub bărbie, prin mişcarea mâinii de jos în sus. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză, limba franceză: uppercut (DEX ’09).
Cum se pronunță: univoc
UNIVOC, -Ă, univoci, -ce, adjectiv 1. (despre cuvinte, expresii etc.) Care păstrează acelaşi sens în contexte diferite; cu o singură interpretare semantică; 2. mat. (despre elementele unei mulţimi) Care corespunde unui singur element din altă mulţime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: univoque; limba latină: univocus (DEX ’09).
Cum se pronunță: univitelin
UNIVITELIN, -Ă, univitelini, -e, adjectiv: (despre gemeni) Care a apărut dintr-un singur ou. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: univitelin (DEX ’09).
Cum se pronunță: universitar
UNIVERSITAR, -Ă, universitari, -e, adjectiv: Care ţine de universitate; propriu universităţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: universitaire (DEX ’09).
