Cum se pronunță: ucraineancă

UCRAINEANCĂ, ucrainence, substantiv feminin: Femeie care face parte din populaţia de bază a Ucrainei sau este originară din Ucraina. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ruteancă, ucraineană, (pop.) ruscă, (înv.) malorosiancă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: ucrainean + suf. -că (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ucrainean

UCRAINEAN, -Ă, ucraineni, –ene, I. substantiv masculinși feminin: Persoană care face parte din populaţia de bază a Ucrainei sau este originară din Ucraina; II. adjectiv: Care aparţine Ucrainei sau populaţiei ei; din Ucraina. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rutean, (Mold. și Bucov.) rusnac, rutenesc, (înv.) malorosian, malorosienesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Ucraina n. pr. + suf. […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ucigător

UCIGĂTOR, -OARE, ucigători, -oare, adjectiv (și substantiv): Care ucide; care provoacă moarte; mortal. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mortal, omorâtor, ucigaș, (înv.) pierzător, distrugător, nimicitor, călău, gâde, asasin, criminal (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ucide + suf. -tor (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ucigaș

UCIGAȘ, -Ă, ucigași, -șe, I. adjectiv: Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva; II. substantiv masculin și feminin: Persoană care a ucis (sau a încercat să ucidă) pe cineva; asasin. Sursa: DEX ’09 Sinonime: criminal, ucigător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ucide + suf. -aş (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ucidere

UCIDERE, ucideri, substantiv feminin 1. Acțiunea de a (se) ucide; 2. Infracţiune constând în lipsirea de viaţă a unei persoane; omor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: omorâre, crimă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a ucide (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ucenicie

UCENICIE, ucenicii, substantiv feminin 1. Însuşire a unei meserii sau a cunoştinţelor dintrun domeniu de activitate sub îndrumarea unui meşter; 2. Timp petrecut în calitate de ucenic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ucenic + suf. -ie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ubicvist

UBICVIST, -Ă, ubicviști, -ste, adjectiv: livr. (despre organisme vii) Care se poate adapta la diferite condiţii de mediu (pe toată suprafaţa globului). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ubiquiste (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ubicvist II

UBICVIST, ubicviști, substantiv masculin: Persoană care face impresia că se află concomitent în toate locurile; om care se caracterizează prin ubicuitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ubiquiste (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: ui

UI, interjecție 1. (se foloseşte pentru a exprima durere, necaz, mirare, surprindere) Vai! Of!; 2. se foloseşte, repetat, pentru a însoţi o chiuitură în timpul jocului, la nunţi etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: onomatopee (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță