Articles Tagged: cum se pronunta

A SUBZIDI, subzidesc: vb. tranz. (elemente noi de zidărie) A adăuga dedesubt la o zidărie veche un element de construcție nou (pentru a consolida). Din sub- + sl. zidati. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă zidati. (DEX ’09)

A SUBVENȚIONA, subvenționez: vb. tranz. (întreprinderi; instituții, persoane) A finanța în calitate de ajutor; a susține cu subvenții. [Sil. -ți-o-]. Din fr. subventionner. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subventionner. (DEX ’09

A SE SUCI mă sucesc: vb. intranz. 1) A-și schimba brusc poziția corpului. 2) A nu avea astâmpăr; a se învârti într-o parte și în alta (fără rost); a se fâțâi. 3) fig. rar A-și frământa mintea (pentru a ieși dintr-o încurcătură). Din sl. sucon, sukati. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sucon. (DEX ’09)

A SE SUCCEDApers. 3, se succed: vb. intranz, A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. Din fr. succéder, lat. succedere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză succéder. (DEX ’09)

STRUNGAR I ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Muncitor care lucrează la strung. Din sl. strung+ suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strung. (DEX ’09)

STRUNGAR II ~i substantiv masculin, pop. Cioban care mână oile la strungă. Strungă (cuv. autoht.) + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)

STRUNG ~uri substantiv neutru, tehn. Mașină-unealtă pentru prelucrarea prin așchiere a unor piese (de metal, de lemn etc.) în procesul unei mișcări de rotație. ~ automat. A da la ~. Din sl. strung. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strung. (DEX ’09)

STRUNĂ ~e substantiv feminin, 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilații acustice; coardă. A zice din ~ a cânta la vioară (sau la cobză). A cânta cuiva în ~ (sau în ~a cuiva) a susține pe cineva în acțiunile lui; a ține hangul. A o întoarce […]

STRUJITURĂ ~i substantiv feminin, Deșeu constând din resturi de lemn sau de metal, provenite din strujire. Din sl. stružiti + suf. ~tură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stružiti. (DEX ’09)

STRUJITOR ~i substantiv masculin, Muncitor specializat în operații de strujire (cu ajutorul strungului). Din sl. stružiti+ suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stružiti. (DEX ’09)