Articles Tagged: cum se pronunta

STRUJAN ~eni substantiv masculin, Tulpină de porumb cu tot cu frunze (și cu pănuși) după culegerea știuleților; hlujan; cioclej. Din sl. stružiti + suf. ~an. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stružiti. (DEX ’09)

STRUGURE ~i substantiv masculin, 1) (mai ales la vița de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescență; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale viței de vie; poamă. ◊ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina târâtoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse în ciorchine și cu fructe roșii, mici, comestibile. Cuv. autoht. […]

STRUGUR ~i substantiv masculin. v. STRUGURE. Cuv. autoht. Etimologie: Cuvânt autohton. (DEX ’09)

STRUG ~uri substantiv neutru, reg. 1) Unealtă de tâmplărie folosită la cojirea (și cioplirea) unui lemn (rotund); cuțitoaie. 2) rar v. STRUNG. Din sl. strugu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strugu. (DEX ’09)

STRUCTURALIST II ~stă (~ști, ~ste) substantiv masculin și feminin,  Adept al structuralismului. Din fr. structuraliste. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză structuraliste. (DEX ’09)

STRUCTURALISM substantiv neutru, Orientare teoretică și metodologică în științele contemporane care studiază structura, funcțiile și sistemele de relații ce caracterizează obiectele și procesele. Din fr. structuralisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză structuralisme. (DEX ’09)

STRUCTURAL ~ă (~i, ~e) adj. Care ține de structură; propriu structurii. Analiză ~ă. Din fr. structural. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză structural. (DEX ’09)

STROPȘIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A STROPȘI. 2) și substantival pop. (despre persoane) Care și-a pierdut dreapta judecată; țicnit; smintit. Din bulg. strša, sl. sutrositi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară strša. (DEX ’09)