Articles Tagged: cum se pronunta

SUDIC sudică (sudici, sudice): (în opoziție cu nordic) 1) Care este situat la sud față de un punct de referință; de sud; meridional. 2) Care vine de la sud sau este îndreptat spre sud. Direcție ~că. 3) Care ține de regiunile de sud; meridional. Țări ~ce. 4) și substantival (despre persoane) Care este originar de […]

SUDOARE, sudori: substantiv feminin, 1) Lichid secretat de glandele sudoripare și eliminat din organism prin porii pielii; transpirație. Broboane de ~. A-i trece cuiva ~ori (reci) prin spate (sau a-l trece pe cineva (toate) ~orile) a fi cuprins de o emoție puternică. 2) fig. Muncă grea și istovitoare; trudă; osteneală. Cu (sau în) ~oarea frunții […]

STROFĂ ~e substantive feminin, Parte a unei opere poetice, constând din câteva versuri, ce constituie un tot unitar din punct de vedere al ritmului, rimei și sensului. Din lat. stropha, fr. strophe, it. strofa, germ. Strophe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stropha. (DEX ’09)

STROBOSCOPIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stroboscopie; propriu stroboscopiei. Din fr. stoboscopique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stoboscopique. (DEX ’09)

STROBOSCOPIE substantiv feminin, 1) Metodă de cercetare a mișcărilor periodice rapide, prin observarea lor la intervale de timp regulate. 2) med. Examinare a laringelui cu ajutorul stroboscopului. [G.-D. stroboscopiei; Sil. -bo-sco-]. Din fr. stroboscopie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stroboscopie (DEX ’09)

STRIVITOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și fig. Care strivește. Din sl. sutryvati + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sutryvati. (DEX ’09)

STRIU ~ri substantiv neutru, Fiecare dintre dungile paralele, ieșite în relief sau adâncite, de pe suprafața unui obiect sau corp. [Monosilabic]. Din fr. strie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strie. (DEX ’09)

STRINGENȚĂ substantiv feminin, Caracter stringent. [G.-D. stringenței]. Din it. stringenza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stringenza. (DEX ’09)

STRINGENT ~tă (~ți, ~te) livr. adj., Care necesită soluționare imediată; fără amânare; arzător; presant; imperios. Din it. stringente. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stringente. (DEX ’09)

STRIGOIAȘ ~i substantiv masculin, (diminutiv de la strigoi) la pl. Fluturi mici de noapte care se adună la sursele de lumină. Din lat. striga + suf. ~ aș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină striga. (DEX ’09)