Cum se pronunță: strigoi

STRIGOI ~ substantiv masculine, 1) (în superstiții) Sufletul unui mort despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt pentru a pricinui rele celor vii; moroi. * A umbla ca un ~ a umbla noaptea târziu fără nici un scop. A trăi ca un ~ a trăi izolat. 2) rar depr. Om rău și […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: strigiformă

STRIGIFORMĂ ~e substantiv feminin, 1) la pl. Ordin de păsări răpitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, îndreptați înainte, cu ciocul scurt, puternic, încovoiat (reprezentanți: bufnița, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) Pasăre din acest ordin. Din fr. strigiformes, lat. strix, striges. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strigiformes. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a struji

A STRUJI~esc, vb. tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (daltă, cuțit, bardă etc.). 2) (obiecte) A curăța de înveliș (coajă, piele, pănuși etc.). ~ un băț. Din sl. stružiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stružiti. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a stropși

A STROPȘI ~esc vb tranz. pop. 1) A deforma prin lovire sau apăsare; a zdrobi; a stâlci. A-și ~ un deget. 2) A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi. ~ dușmanul. 3) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a toropi; a stâlci. Din bulg. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a strivi

A STRIVI~esc vb. tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-și ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleși de griji, necazuri, probleme. Din sl. sutryvati, sutrivati. Etimologie: Cuvânt provenit […]

Vezi cum se pronunță →