Cum se pronunță: cadaveric

CADAVERIC, -Ă, cadaverici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de cadavru; propriu cadavrului; 2. Care are aspect de cadavru; asemănător unui cadavru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cadavérique (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cadastru

CADASTRU, cadastre, substantiv neutru 1. Totalitate a lucrărilor tehnice pentru identificarea, delimitarea, măsurarea şi reprezentarea grafică a suprafeţelor funciare; 2. Registru în care sunt incluse datele obţinute în urma unor asemenea lucrări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: carte funciară, carte funduară, (rar) tabelă, (Transilv.) telechim, (în trecut, în Transilv.) urbariu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cadă

CADĂ, căzi, substantiv feminin 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie; 2. Vas mare din doage, în formă de trunchi de con, în care se strivesc strugurii şi se lasă să fermenteze; 3. Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit în diverse operaţii tehnologice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: baie, vană, (înv. și […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cactus

CACTUS, cactuși, substantiv masculin: Plantă exotică, adaptată la secetă, cu tulpina cărnoasă şi grasă, plină cu suc apos sau lăptos, şi cu frunze în formă de spini, cultivată la noi ca plantă ornamentală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cactus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cactacee

CACTACEE, cactacee, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de plante exotice dicotiledonate, adaptate la climă uscată, cu tulpini cărnoase şi frunze în formă de ţepi, răspândite în regiunile calde ale Americii (reprezentant: cactusul); 2. Plantă din această familie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) cactee (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cactacées (DEX […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cacosmie

CACOSMIE, substantiv feminin: (med.) Percepere a unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei excitaţii senzoriale) sau provocată de o afecţiune (nazală, bucală etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cacosmie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: cacofonie

CACOFONIE, cacofonii, substantiv feminin 1. Asociaţie sau repetare neplăcută de sunete în vorbire; 2. (muz.) Amestec discordant de sunete; lipsă de armonie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (lingv.) (rar) cacofonism (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cacophonie (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →