CADAVERIC, -Ă, cadaverici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de cadavru; propriu cadavrului; 2. Care are aspect de cadavru; asemănător unui cadavru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cadavérique (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: cadastru
CADASTRU, cadastre, substantiv neutru 1. Totalitate a lucrărilor tehnice pentru identificarea, delimitarea, măsurarea şi reprezentarea grafică a suprafeţelor funciare; 2. Registru în care sunt incluse datele obţinute în urma unor asemenea lucrări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: carte funciară, carte funduară, (rar) tabelă, (Transilv.) telechim, (în trecut, în Transilv.) urbariu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit […]
Cum se pronunță: cadastral
CADASTRAL, -Ă, cadastrali, -e, adjectiv: Care ţine de cadastru; propriu unui cadastru. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cadastral (DEX ’09).
Cum se pronunță: cadă
CADĂ, căzi, substantiv feminin 1. Vas mare pentru îmbăiat; baie; 2. Vas mare din doage, în formă de trunchi de con, în care se strivesc strugurii şi se lasă să fermenteze; 3. Recipient mare, deschis (din lemn, metal, beton etc.) pentru lichide, folosit în diverse operaţii tehnologice. Sursa: DEX ’09 Sinonime: baie, vană, (înv. și […]
Cum se pronunță: cactus
CACTUS, cactuși, substantiv masculin: Plantă exotică, adaptată la secetă, cu tulpina cărnoasă şi grasă, plină cu suc apos sau lăptos, şi cu frunze în formă de spini, cultivată la noi ca plantă ornamentală. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cactus (DEX ’09).
Cum se pronunță: cactacee
CACTACEE, cactacee, substantiv feminin 1. (la plural) Familie de plante exotice dicotiledonate, adaptate la climă uscată, cu tulpini cărnoase şi frunze în formă de ţepi, răspândite în regiunile calde ale Americii (reprezentant: cactusul); 2. Plantă din această familie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) cactee (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cactacées (DEX […]
Cum se pronunță: cacosmie
CACOSMIE, substantiv feminin: (med.) Percepere a unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei excitaţii senzoriale) sau provocată de o afecţiune (nazală, bucală etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cacosmie (DEX ’09).
Cum se pronunță: cacologie
CACOLOGIE, cacologii, substantiv feminin: Îmbinare greşită de cuvinte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cacologie (DEX ’09).
Cum se pronunță: cacofonie
CACOFONIE, cacofonii, substantiv feminin 1. Asociaţie sau repetare neplăcută de sunete în vorbire; 2. (muz.) Amestec discordant de sunete; lipsă de armonie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (lingv.) (rar) cacofonism (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cacophonie (DEX ’09).
Cum se pronunță: cacofonic
CACOFONIC, -Ă, cacofonici, -e, adjectiv: Care produce o cacofonie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cacophonique (DEX ’09).

