STURION ~i substantiv masculin, 1) la pl. Familie de pești răpitori, de talie mare, cu corpul acoperit de câteva rânduri de plăci osoase, apreciați pentru carnea și icrele lor (reprezentanți: morunul, nisetrul, păstruga etc.); acipenseride. 2) Pește din această familie. [Sil. -ri-on]. Din it. storione. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană storione. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: stupoare
STUPOARE substantiv feminin, 1) v. STUPEFACȚIE. 2) Stare patologică caracterizată prin deprimare și insensibilitate completă. [G.-D. stuporii]. Din fr. stupeur, lat. stupor, ~oris. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupeur. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupit
STUPIT stupituri substantive neutru, pop. Salivă dată afară din gură; scuipat. Stupitul-cucului plantă erbacee meliferă, cu flori liliachii sau albe. Din lat. stupire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupiditate
STUPIDITATE ~ăți substantiv feminin, 1) Caracter stupid. 2) Vorbă sau faptă stupidă. [G.-D. stupidității]. Din fr. stupidité, lat. stupiditas, ~atis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupidité. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupid
STUPID ~dă (~zi, ~de) 1) adj., Care este lipsit de logică; fără rost; absurd; inept; alogic; aberant. Moarte ~dă. 2) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă lipsă de inteligență; neghiob; tâmp; nerod; netot; nătărău; prost; tont; năuc. Din fr. stupide, lat. stupidus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupide. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupefiat
STUPEFIAT ~tă (~ți, ~te) adj., Care a fost supus stupefierii; uimit; uluit. [Sil. -fi-at]. Din fr. stupéfier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupéfier. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupefacție
STUPEFACȚIE ~i substantiv feminin, livr. Uimire profundă, care împiedică orice reacție; stupoare. [G.-D. stupefacției; Sil. -ți-e]. Din fr. stupéfaction. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupéfaction. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupărit
STUPĂRIT substantiv neutru. 1) Ocupația stuparului; albinărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; albinărit; prisăcărit. Din. lat. stupus + suf.~ărit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupărie
STUPĂRIE ~i substantiv feminin, 1) Meseria de stupar. 2) Loc unde se țin stupii; prisacă; albinărie. [G.-D. stupăriei]. Din. lat. stupus + suf. ~ărie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: subacvatic
SUBACVATIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care ține de mediul aflat sub apă; propriu mediului aflat sub apă. 2) Care se află sau are loc sub apă. [Sil. sub-ac-]. Din fr. subaquatique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză subaquatique. (DEX ’09)
